Capitolul X - Dogh!

-Bun. Începem cu începutul. Ai primit chestia pe care o porţi la gât pentru că scriptura spune că “marele Sucă, The Champion, va aprinde lumini în întuneric şi va înfrânge armatele lui Baal pe veacul ce va veni”. Tot în scriptură se zice că el “se va folosi de ea pentru bine si numai bine, în special la început, până când îşi va aduce aminte de puterile proprii”. Întelegi? Nu scrie chiar asa, dar la vocabularul tau existent, nu cred că ai face faţă la textul original...

-Ce?

-Ţi-am mai zis eu ceva despre “ce”-ul ăsta repetitiv...În primul rând, amuleta se numeşte The Rising Sun. În linii mari ea iţi reumple viaţa în caz că eşti rănit şi te face să vezi în întuneric, dar mai are şi alte capacităţi.

Deci instructaj de protecţia muncii: regula I. Nu-l purta niciodată langă familia ta, în special pe langă maică-ta sau soră-ta! Motivul este simplu. Când eşti lovit există o mică sansă să provoace o, cum să-i spun...ploaie de meteoriţi....Oriunde... E bună pe câmpul de luptă, dar în rest....

-Ce? Ploaie de meteoriti? Monştri? Reumple viaţa? CAMP DE LUPTA?!# De ce trebuie reumplută viaţa? Ce??? O sa mor!!!

-Calmează-te! spuse bătrânul, oprindu-şi palma la centimetri de ceafa băiatului. Era să ...hehehe…. Dacă textul găsit în Pandemonium Fortress este adevarat, sunt prea puţine lucruri de care să te temi...asta după ce iţi redobândeşti puterile... Puteri pe care le-ai uitat de la ultima reîncarnare.

-Puteri? Ce fel de puteri? Ce sunt?

-Nu stim înca...Poţi fii orice. Mai puţin barbar...nu prea ai faţa, no offence...Sincer, arăţi foarte mult a Druid. Ai observat cumva animale plimbându-se pe langă tine, o atractie a sălbăticiunilor faţă de tine?

-Sincer, nu prea. Câinele mă urăste, cred. Se pisă la mine in pat ocazional...

-Hmmm. Asasin? hmmm....tu ce stii sa faci? Care e lucrul la care te pricepi tu cel mai bine? Poate ne d[m seama de acolo...

-Pai stiu ceva chimie, dar nustiu, nustiu, spuse Suca razand la propria gluma. Cei doi din colţ se uitară la el fără să schiţeze nici un zâmbet. În momentul doi Sucă nu mai stia cum să-şi ascundă ruşinea.

-Chimie....hmmm...poate esti vrăjitor sau ceva... Ce poţi fii tu? Chiar ai faţa de druid.

Povestea lui Ghili, baiatul... Capitolul IX - IPM

-S-a trezit. Terminaţi cu sărurile alea de Akasha că lesină din nou. Apoi către Sucă, care-şi revenea uşor din leşin -te-am reparat cum am putut mai bine in condiţiile de aici...nu cred că bunica-ta are nivelul optsprezece Prayer...cum au baieţii. Un râs puternic umplu camera. Băieţii sunt....asistenţii mei...un mic ajutor de la Tyrael când am pornit la drum. Magnus şi Enok, faceţi cunoştinţă cu legenda. Acum este cunoscut ca Sucă.

Sucă îşi întoarse capul dezorientat, căutând un punct de reper. Un moment de panică îl lovi când işi dădu seama că erau chiar in bucătăria bunicii. Cain îl linişti cu un singur gest din mână.

-Calm, tinere, nu se întamplă nimic. Oricum nu ne aude nimeni din camere. Ştiai că împrejurimile arată cam ca Harrogath iarna. Baieţii îmi ziceau că vara arată ca Lut Gholein...

Durerea din moalele capului zvâcnea îngrozitor cu fiecare bătaie a inimii..

-Ceva pentru durere nu am, dar timpul le va vindeca pe toate...

-Ce s-a întâ..

-Pai s-a întamplat că s-a desprins un ţurţure din acoperiş şi ti-a cam … crapat capul, şi camera se umplu pentru a doua oară cu râsetele bărbateşti ale nordicilor. Băieţii au Prayer nivel mare....

-Vă rog...mama....mamaia, dacă se trezesc....

-Pustiule...l-am închis pe Baal timp de cateva sute de ani...cred că mă descurc cu 2 harpii... În plus nu aude nimeni nimic....baieţii au Salvation pe noi toti, suntem într-un con de tăcere...

-Ce au? Cine? Sucă începea să conştientizeze mediul înconjurator. Erau intr-adevar in bucataria bunicii, dar lumina era altfel. Parca afara era intuneric, şi podeaua lumina în toate directiile. În cameră se aflau pe lângă bătrânul care semăna în mod ciudat cu moşul din Blade (vampirul) şi doi bărbaţi cu trăsături dure şi nordice care stăteau drepţi si voioşi, dar cu o urma de încordare in ochi.

-Cred ca a fost si vina noastra putin pentru accident. Le-am zis sa nu stea pe acoperis când intri...erau destul de entuziasmati sa te vada în acţiune. Într-un fel e ok că s-a intamplat aşa, pentru că aparent ai nevoie de niste indicaţii de folosire. Ne asteptam să te prinzi mai repede, ba chiar să fii atât de fericit încât să abuzezi de puterile ei...

-Ce?

-Hmmm....dacă nu ar scrie în scriptură jur că aş crede că a fost o greşală...Nu prea se aliniaza planetele, aşa? Nu prea intră cubul in triunghiuleţ...

-Ce?

-Chiar trebuie să te apuci de citit ceva in afara de chimie...ceva vocabular îmbunătăţit nu ţi-ar strica, Campionule.

-Hail to you, Champion! răspunseră în cor cei 2 nordici din colţ!

-Nu e cazul înca, băieţi, răspunse Cain celor 2 care ramaneau serioşi în colţ.

Povestea lui Ghili, baiatul... Capitolul VIII - We’re almost off to see the wizard...

Întunericul se dădea efectiv la o parte. Ca un val gros de ceată lovit de lumină, bezna dispărea în jurul său pe un perimetru circular. Partea cea mai ciudată era că nu se simţea deloc ciudat. Într-un fel, Sucă simtea că asa trebuie să stea lucrurile. Frigul era în continuare in jurul său, dar parcă stătea la distantă. Totul era diferit. Sângele parcă-i fierbea în vene şi o senzaţie de putere pură îi incanta fiecare pas. Pe masură ce înainta spre sat, din ce in ce mai conştient, işi dădu seama că nu mai mancase nimic de la pranzul trecut, iar peste câteva ore urma să fie dimineată. Mări pasul, îngrijorat în primul rând că mama îi va rupe capul, iar Călina işi va bate joc de el pentru tot restul saptămânii. Ideal ar fi fost să ajungă înainte ca ei să se trezească, sperând că nu i-au simţit lipsa la cină. Înca o colina plină de zapadă şi satul apăru în zare cu coşurile înca fumegânde. În depărtare, deasupra celui mai mic deal dinspre est primele urme ale răsăritului apăreau, deşi rămânea destul de întuneric.

-Fuck, fuck, fuck! Daca se trezesc ăstia am belit-o! Moamta mia, daca ma prind, nu mai ies din casa o lună!

Pe măsură ce înainta începea să vadă detaliile caselor. Cateva chiar aveau luminile aprinse prin bucătărie. Pe semne babele satului începeau deja activitatea.

-Înca câţiva paşi şi ajung, işi spuse Sucă cu mari emoţii. Era şi usor de ajuns acasa, mai ales că bunica locuia chiar la marginea satului, înspre cel mai înalt deal din zonă. Înca un gard sărit pe neatinse şi tânărul speriat se trezi în faţa uşii de la intrare. Întinse mâna către uşa pentru a o deschide şi dintr-o dată auzi un zgomot deasupra capului....Fade to black.

Povestea lui Ghili, baiatul... Capitolul VII - The Rising Sun

Întuneric beznă. Luna era de negăsit pe cer. În schimb stele se vedeau de jur împrejur. Mai multe decât văzuse el vreodată. Stelele nu se vedeau aşa acasă. Nici măcar în satul bunicii unde era destul de intuneric… Frig. A dracului de frig. Nu-şi mai simţea nici o parte a corpului. Dar o senzaţie plăcută îi traversează corpul. DMT-ul işi face efectul. Linişte şi pace. Cand începi să te simţi bine înseamnă ca eşti pe moarte… Stătea deja de ore întregi în frig. Era un miracol că reuşise să-şi deschidă ochii. Din păcate nu putea face nimic altceva. Stătuse inconştient prea mult timp şi corpul îi era paralizat complet de frig. Stelele străluceau sticlos înghesuite ca într-un amfiteatru, parcă uitându-se la el cum moare incet. Sadism universal. O lacrimă începu să curgă încet prin colţul exterior al ochiului şi cand ajunse în dreptul urechii îngheta în parul său deja alb, plin de promoroaca. Ce stupid se simţea… Păcat de ziua asta frumoasă. Oricum, simţea că totul va fi bine.

Dintr-o dată simti ceva cald sub mana lui dreapta. Încerca să vada ce e, dar nu se putea misca. Cu un ultim efort reusi să-şi mişte capul destul cât să poate vedea deasupra frunţii o cutie cubică cu însemne ciudate pe fiecare parte strălucind sub o scandura de langă capul său. Pe fiecare fatetă se găseau 2 elipse embosate şi întretăiate din metal.

Pe semne cazatura de pe mormanul de zapada l-a aruncat pe podea mişcând o scândură din podeaua de lemn. Căldura venită dinspre cub îi dezmorţeşte mâna şi astfel Sucă reuşeşte, folosindu-şi ultimele puteri, să se întindă către cub, trăgându-l spre el şi punându-l pe piept. Era foarte uşor. De fapt prea uşor pentru dimensiunile lui. Aproape că nu avea greutate. Deschide capacul si preţ de o secundă o lumina puternica taşneşte din interior, umplând toată încaperea cu o caldură profundă. Înăuntrul cubului suca simţea ceva mic şi rotund. Ca o monedă ciudata legata de un lant. Era un pandativ. Pe măsura ce statea mai mult in contact cu aceast obiect ciudat, Sucă simţea viata cum se intoarce în trupul său îngheţat. O caldură discretă începe să se plimbe prin vene, ajungând în tot corpul, aducându-l la viaţă. Mai mult decât atât. Pentru prima dată în viată, Sucă se simte aprins şi puternic. Se ridică in picioare, ridică şi cubul care acum îi încape în mod inexplicabil in buzunar, işi pune pandativul la gât şi porneşte, ca si cand nimic nu s-a intamplat catre casa.

Povestea lui Ghili, băiatul... - Capitolul VI - Run like a stupid idiot down the hill

Băiatul alerga spre dealuri. Îşi terminase treburile şi in lumina după-amiezii înainta către pustietate. Crivăţul batea parcă din toate parţile dar cu intensitate mică. În linistea din jur, sunetul vântului printre arbuşti era singurul lucru care îl lega de lumea reală. În rest, nimic. Dintr-o dată o silueta regulată aparu în peisajul neregulat.
-Moamta mia, ce fort misto. Imi fac fort acolo, isi spuse Sucă înaintând către baraca de lemn.
Unul dintre pereţii de scândură lipsea fiind împrăştiat pe podea. Zăpada zburătacea pe scândurile vechi şi mâncate de vreme formând o colina care urca către peretele lipsă. Contrastul dintre lemnele înnegrite şi zăpada alba dădea încăperii o lumină ciudată dar foarte puternică. Sucă intainta curajos catre partea neacoperită cu zăpada a încăperii. Escaladă mormanul de zăpada de la intrare si patrunse in “fort”. Pe pereţi erau câteva rafturi goale, pe jos scanduri inegrite, zăpada şi ceva pămant îngheţat. Printre scândurile pereţilor pătrundea lumina reflectată de zăpadă, contribuind la lumina ciudată a locului.
-Aici o sa am turela pentru mitraliera si aici o sa-mi fac cazemata cu super blindaj de vesta antiglont şi super chevlar.Sucă incepu să-şi aranjeze cazemata cu scândurile cazute pe jos şi cu ce mai gasea prin baraca de lemn. Era locul lui, in mijlocul pustietaţii. Nu-l împărtea cu nimeni, era stăpan peste tot.
Soarele deja începea să coboare roşiatic către apus. Fusese o zi senină cu un soare cu dinţi. Trecuseră deja ore întregi de cand băiatul işi aranja căbănuşa fara un perete în ceea ce isi imagina că este un fort indian sau poate un castel medieval… Dintr-o dată isi dă seama că este foarte târziu şi probabil a ratat masa de seara. Încă o noapte de strecurat în bucătărie dupa ce lumea s-a culcat. Dar nu regreta nimic. Fusese o zi minunată iar locul nou descoperit facea toată cearta pe care urma probabil sa o primeasca… Oricum, era timpul să plece spre bunica.
Las totul asa, oricum nu vine nimeni pe aici, gândi in timp ce escalada dalul de zăpadă format la intrarea in încapere.
Dintr-o data piciorul drept îi pătrunde adânc în mormanul de zăpadă, înghiţindu-l ca un monstru din adâncuri, şi rămane blocat. Cuprins de panica, Suca incepe sa se agite puternic zmucindu-se şi încercând să se apuce de scândurile din jur pentru a se trage afară. Alimentată de singuratate şi de şuieratul sinistru al vântului care se intensifica pe masura ce se intuneca, agitaţia devine panică, panica devine disperare şi smuciturile devin din ce in ce mai violente pană când Sucă începe să simta bocancul drept cum incepe să iasă din picior, eliberandu-l din stransoarea sinistră. Încântat de progresul său, continuă să tragă pana când piciorul este eliberat, făra bocanc, din mormanul de zapada şi scânduri, însa smucitura finală îl aruncă pe baiat pe spate inapoi in baraca şi cu capul in una din grinzile de lemn si apoi violent pe podea..

Povestea lui Ghili, băiatul... - Episodul V - Mamă? Cât mai avem până la bunica? ....

-Mamă, cât mai avem până la bunica?

-Taci, Sucă! Vezi-ţi de lecţii! De câte ori ţi-am zis să faci tema la chimie în drum spre mama?

-Dar mamă, am terminat-o acum 2 zile, când m-ai trimis în cameră că nu am împletit părul Călinei.

-Mai fă-o o dată!

-Binee, spuse băiatul, si scoţând caietul studenţesc din ghiozdan începu să-şi rezolve problemele. Abia aştept să intru în clasa a V-a, adăugă pe un ton aproape imperceptibil.

-Ce-ai zis???

-Nimic mamă, scăpasem creionul pe jos din cauza gropilor.

-Fir-ar a dracu cu Constantinescu mamii lui de preşedinte, că numai să fure ştie… Toti fac aşa…

Drumul şerpuia înainte printre dealurile parţial acoperite cu zăpadă. Fusese o iarna blânda, dar fulguise cu câteva zile înainte şi dealurile înca mai păstrau albul zăpezii.

-Mama?

-Dea!

-Cand ajungem pot să ma joc pe deal?

-N-ai decât… Dar să nu mi te întorci după ora mesei, că nu-ţi mai dau nimic de mâncare.

-YEY!!!

Încă 20 de minute şi cuplul insoţit de cei 2 copii ajunse la destinaţie. Satul era pustiu. Din bodega din centru se auzeau vocile bărbaţilor din sat cu ecoul aferent sălilor mari si goale, pavate cu ciment. Din hornuri ieşea fum alb ca un abur. Fusese o vară călduroasă, dar cu câteva ploi bune, iar recolta de struguri era îndestulătoare. Vinul era aproape liniştit, dovadă că din fiecare casă ieşeau zgomote de scandal conjugal şi certuri cu palme şi penisuri pe tema alcool. Totul normal în Dobrogea. De fapt totul normal în ţară…

-Sucă! Ajută-l pe tactu cu bagajele! Vedeţi să nu uitaţi uleiul.

-Acidul linoleic 35%, C₁₈-H₃₂O₂

-De ce comentezi?

-Pai ziceam formula la….

Uşa de la casa batrânească se trânti în faţa lui. Din casă se auzeau prin uşă vorbele femeilor, înfundat şi strident în acelasi timp.

-Tată, unde ducem ăstea?

Povestea lui Ghili, băiatul... Episodu' IV - Ca la Star Wars

Arsiţă. Vântul de la ruşi refuză să apară când ai nevoie de el. De fapt, vântul lipseşte complet din schemă. Clima aproape mediteraneană din podiş naşte vegetaţie scundă şi aspră. Printre arbuştii de pe coline, un Defender îşi croieşte drum lăsând în urmă praf cam 300 de metri, praf care pare că îngheaţă în aer şi cade greoi spre pământ. Cele 2 figuri din interior se mişcă în tandem cu terenul accidentat. Broboane de transpiraţie pe frunte se nasc şi dispar, fără intervenţia personajelor.

Cei 2 sunt bărbaţi cam la 35-40 de ani, trăsături nordice, linii dure, călite, dar cu un ten bronzat în acţiune. Niciunul dintre ei nu vorbeşte. Sunt concentraţi şi serioşi.

-We’re getting close. The sensors are going fucking nuts.

-I can hear that, Enok... It was about fucking time.

Frână bruscă, motorul este oprit brusc, iar cei 2 coboară în tăcere din maşină, ţinând în mână un aparat asemănător unui jukebox în miniatură.

-Who made the design for this shit? It’s all future-retro and shit. I didn’t know people who made stuff like this have a taste for industrial design….

Magnus se uită spre Enok puţin sarcastic:

-Who the fuck cares. Let’s just get this thing over with.

-Anyway, the place should be that old mill. It’s just like Cain said… Damn it, he’s always fucking right.

-That’s his fucking job… well…that and that other thing…

Cei doi îşi continuă drumul pe jos peste un dâmb acoperit cu plante prăfuite. Ajunşi în faţa construcţiei de lemn, o scrutează cu privirea o secundă şi intră.