- V-ATI TREZIT???!!!
Sobolanii se aliniaza toti, cu ochi sangerosi, muscand in gol in mod repetat si violent, pentru a arata ca sunt pregatiti.
- Acum sariti in galeata, sobolanilor!!!
Toti sobolanii sar in galeata ruginita a lui Coman, inghesuindu-se si forfotind inauntru, fara sa cada.
- Mi s-a luat de sobolanii astia, in fiecare zi sobolani, speriat si alte cacaturi. Sper sa treaca dreq criza asta si sa angajeze om, ca mi s-a luat de tot! tipa Coman, rosu la fata, coborand scarile umede. La un moment dat se opreste si exclama:
- Am uitat acadelele!
Se intoarce apoi se razgandeste:
- Lasa ca le mananc io si zic Caprei ca le-am dat la tristi...
Ajungand in capatul culoarului, la o usa ne-numerotata, e un pic confuz.
Ia o ranga de jos si bate in usa cu ea.
Memo, somnoros:
- ...Da?
Recunoscandu-i vocea, Coman incepe sa-l injure din carti de animale, mame si sex neprotejat, dupa care varsa galeata de sobolani in fanta destinata introducerii mancarii:
- Roadeti-i pe nenorociti incet!
Tipete si miorlaituri din spatele usii.
Coman da ca nebunul cu ranga in usa in mod repetat, razand malefic:
- 'R-ati ai dreq de (Coman injura din cartile cu altare, obiecte de cult si carti ortodoxe sfinte).
Coman observa ca are un apel nepreluat. Verifica de la cine e, vanzand ca e Capra, se duse mai sus, pentru a avea semnal.
Dupa plecarea lui Coman, Strengarel si Memo se fac in continuare ca sufera, in timp ce sobolanii racaie betonul celulei si fac urat, dandu-se in acest proces si cu capul de perete.
Strengarel observa ca nu mai e nimeni in afara celulei, asa ca le facu un semn ratalinelor:
- Bartolomeo, baiatule!
- Mâţă!!! raspunse seful lor.
- Whoa, cat ma bucur sa te vad! zise emotionat Strengarel.
- Hai, gata, ma termini cu fazele astea de revedere..., concluziona Bartolomeo, incurcat in fata subalternilor.
- Memo, el e Bartolomeo. Un fel de baron local al sobolanilor si ei sunt gasca lui.
- A, salut, rase Memo, foarte in largul lui, amuzat de teatrul sobolinelor.
- Salut! zise Bartolomeo, poti sa-mi spui Bart ; aratand inspre baieti: Jegosu', Lanterna Verde, Matze, Piele si fra'su Os, Bibicu', Haleu, Necherman, Foie-Gras, Marţafoi, Lemne-Arse, Tina Turner, Leberwurst, ManancPorumbRozSiTraiesc, 3oo, Scărfaţă, Stufat, Arnold, Pinalti, Lobosferă, Nea Caisă, Luminiţa, Manchester United, Muya, Salam (no relation) si ala gras si super-facut e Jerry. Majoritatea si-au luat poreclele din cauza unor intamplari memorabile, in afara de Jerry care si-a ales singur numele, pentru ca nu s-a opus nimeni. Sunt toti baieti duri de canal, adauga Bart cu mandrie, "from the gutter", daca ma intelegi... Liniste, se intoarce Coman!
- Ce facem acum, Bart? intreba Memo, bajbaind prin intuneric
- Toata lumea inapoi in galeata cand vine Coman! Eu o sa raman aici cu pisic si omul-gras! Am un plan, raspunse sobolanul-baron local, catre sobolanici.
Bart zgarie rana costala a lui Memo, facandu-l pe Memo sa tipe de durere si facand rana sa se deschida.
- Sariti cu toti cu boturile in sange, sa para real, le ordona Bart celorlalti, care incepura sa se frece de coasta dreapta a lui Memo.
- Stai linistit, ca ne ocupam si de tine, dar totul la momentul potrivit, il asigura Bartolomeo pe Memo.
Afara, se auzeau pasii lui Coman, balanganind galeata ruginita.
***
Masina TL-10-WSP parcheaza undeva la un loc cu o vedere la Marea Neagra, putin deasupra Casinoului, iar Stelu si cu Stela coboara pe plaja, pentru a merge pe faleza si a admira valurile uriase ce se sparg de mal. La intoarcere, Stelu observa o dugheana pe care scria cu litere mari:
"LMM"
Intrigat, intra in vorba cu vanzatorul:
- Ce-i LMM?
- Limonada de la Malu' Marii. De fapt nu vindem limonada, vindem fresh de portocale, numai ca suna nasol FDPMM.
- Cat e un suc de portocale?
- Stati sa vedeti, ca nu e un fresh obisnuit, am vandut doar doua azi. Este o bautura scumpa.
Stelu e amuzat:
- Adica 10 lei, sau cat?
- Nu, raspunse vanzatorul, este 10.000 euro...
Stela rade cu gura pana la urechi. Stelu o strange de mana, sa nu se prosteasca. Vanzatorul continua:
- Nu e degeaba 10.000 euro - cat dai atata face. Este o limonada magica...
- Parca era fresh...
Nu apuca Stela sa termine, ca Stelu o fixa cu privirea, indeajuns sa o faca sa taca.
- Da, ma rog, clarifica vanzatorul.
Stelu scoate 10.000 euro, aruncandu-i pe taraba:
- Numara-i!
Vanzatorului ii sclipira ochii:
- Nu, e ok.
Apoi se apuca sa stoarca cateva portocale si sa umple un pahar modest de plastic:
- Poftiti, va rog!
Stelu ia paharul si gusta din el:
- Mmm, e bun!
- Da, zise cu mandrie vanzatorul, este din portocale adevarate, proaspat stoarse.
Stela ar fi vrut sa faca niste aprecieri la adresa achizitiei nesabuite, insa parca ceva ii spunea sa nu mai comenteze de data asta.
Stelu o lua apoi de cealalta mana si amandoi se indreptara spre Cazinou.
- Sa vedem ce stie sa faca limonada de la malul marii!
Peste zece minute, Stelu se afla in fata unei mici gramezi de fise de 1.000, pe care o plaseaza la ruleta, pariind pe 3 rosu.
Impasibil, cu tot cazinoul privind la el, mai ales personalul de securitate, Stelu sta drept, cu mainile incrucisate.
Stela priveste cu gura cascata cum bila se invarte, se invarte, se invarte.... si se opreste... pe 3 rosu.
Practic toata lumea se opreste de jucat de la mese si pur si simplu se uita ca la urs la Stelu, care da lovitura de gratie:
- Tot, pe 4 rosu.
Figura se repeta pana la 6 rosu, cand valoarea fisei unitare ce alcatuia gramada lui Stelu devenise 100.000 euro.
Erau acolo mult mai multi bani decat putea cineva sa numere, Stelu de abia se vedea in spatele gramezii de fise negre cu auriu.
Constient de agitatia pe care o crease, Stelu ii spunei Stelei la ureche:
- Ia tot ce poti cu tine si ne vedem la casa.
Stela incepu sa indese in poseta fisele de 100.000 si cand nu mai incapeau, baga si cateva in decolteu.
Cu toata lumea atenta la urmatoarea miscare a lui Stelu, Stela se duce la casa 4, solicitand o lichidare. Casiera incepu sa numere fisele si banii.
Intre timp, Stelu isi organiza gramada in siruri foarte inalte, de 5 milioane de euro, plasand tot pe 2 rosu. In jurul mesei, bogatasi de mana a doua, instariti peste noapte din imobiliare, copii de bani gata si elita damelor de companiei, toti, inghesuiti ca la metrou, priveau cu gura cascata la fiecare gest al machedonului.
Si ruleta incepu sa se invarta, sa se invarta, sa se invarta, si cu ea toti ochii de la masa lui Stelu.
Deodata, Stelu isi facu loc preventiv si dadu cu mana peste fisicurile de fise, imprastiindu-le pe toate pe jos, facandu-i pe toti sa nu mai tina la eticheta si sa se puna in patru labe, imbrancindu-se.
Bagand doi pumni de fise in buzunare, Stelu sare pe masa de pocher si apoi la intrerupator, facandu-si loc prin multime, rostogolindu-se pe sub o masa de BlackJack.
Pana atunci, Stela schimbase fisele in bani si se afla carand doua sacose de Penny Market si o poseta, toate pline cu bani, pana in parcarea cazinoului, unde Dan fuma o tigara, sprijinit de Pullman.
- Ce s-a intamplat, zice Dan, aruncand tigara si venind cu graba sa o intampine?
- Nu stiu, Stelu a zis ca ne vedem la masina.
Dan ii ia sacosile si poseta si le arunca in portbagaj, strigandu-i Stelei:
- Intra in masina, ma duc dupa Stelu!
In cazino, casele de schimbat se inchid instant, in isteria generala in care fiecare vroia sa schimbe din fisele lui Stelu. Fortele de securitate apoi forteaza multimea de oameni afara, printre care se strecoara si Stelu, neobservat de nimeni din oamenii cheie.
De afara, Dan este nelinistit, privind puhoiul care iese din cladire. Deodata, il vede pe Stelu, urmarit de cateva gorile inarmate, care trageau in aer pentru dispersarea multimii. Soferul face stanga-imprejur spre limuzina, sare rapid inauntru si porneste intr-un mare nor de praf.
- Deschide portiera din dreapta! ii tipa Dan Stelei, deschizandu-i despartitorul antifonic al soferului catre pasageri.
Bagandu-si capul prin el, cu mare greutate din cauza fortei de inertie de la acceleratia nebuna a masinii, Stela deschide portiera din dreapta, ramand atarnata intre locurile din fata si cele din spate.
Tinand mereu partea dreapta spre urmaritorii sefului sai, Dan isi face loc printre oamenii care alearga din sens opus care se dau disperati din fata sa.
Ajungand la cateva sute de metri de Stelu, Dan apasa pana la podea pedala de frana, tragand frana de mana cu dreapta si rasucind in acelasi timp volanul cu mana stanga. Masina se invarte pe loc, in miros de cauciuc ars, permitandu-i lui Stelu sa sara pe locul din dreapta soferului, inchizand portiera tocmai la timp sa auda gloantele de 9mm cu se lovesc neputincioase de blindajul german.
- Hehe, zise Stelu respirand cu greu, cat dai atata face!
Dan confirma:
- Blindajul, nu? Stiam eu ca o sa fie util...
- Nu, zise Stelu, pantofii astia, sunt foarte buni pentru sarit si alergat.
Stelu priveste in spate, cum Stela este imprastiata pe canapea, lesinata. Respira usurat, stergandu-si fruntea cu batista:
- Ia-o pe autostrada, mergem la Tulcea.
Gonind cu peste 200km/h, limuzina lui Stelu depaseste agil masinile de pe Autostrada Olior, disparand in spatele liniei orizontului, in timp ce un soare rosu apune peste dealurile dobrogene si copacii ce insotesc autostrada in drumul ei catre nord.
