Episodul 28 - SRI-ul incearca sa ma omoare

Ionuţ închide istoria browser-ului şi şterge mouse-ul şi tastatura cu un şerveţel umed de mâini. Apoi începe să îşi taie unghiile cu unghiera.
- DlGeo, mai ai nişte gem din ăla?
- Da, imediat îi dau un 6-6 şi-mi bag jobenul în parcare la Mariott, zise DlGeo chicotind:
- Heei, joben... Ce umblai la MonJardene...
- Mon Jardiiin, îl corecta AlexM, punând accentul franţuzeşte.
DlGeo îşi vede de treabă, fredonând şi râzând: 6-6, joben-hotel, spre marea ciudă a tuturor.
- ...Heei, tranvai...
Ciuraru, încet, spre Alex, cu ciudă, să nu se repete norocul:
- Tramvai, în pana mea...
Întorcându-se la calculatorul lui Ciuraru, DlGeo începe să râdă, întrebându-l pe Ionuţ:
- Ce muzică e asta?



- Este eN-O-eN, Pe-Has, I-eX, I-O-eN
- Şi pus cap la cap?
- Pus cap la cap e NON-PHIXION, prietene!
- Şi videoclipul... e la mişto sau pe bune?
Ionuţ dă din umeri.
Geo bagă nişte Mafia-impersonation:
- Dupa bloocuuuri...

***

Între timp, Stelu ajunge în faţa vilei de pe strada Griviţei, cu Dan conducând alene, luând curba larg, să poată Pullman-ul să încapă. Dupa câteva flash-uri, uşa de la garaj se deschide şi limuzina intră lejer înăuntru.

***

Milică se întoarce de la baie, cu un zâmbet satisfăcut-reţinut, mototolind o foaie de hârtie lucioasă. Deodată, ca lovit de fulger, îşi aduce aminte, plângând:
- Băăăă, Ştrengăreel, ce dracu' facem cu el?
DlGeo începu să fredoneze o melodie improvizată:
- Ştergărel... Ce dracu' facem cu eeel...
- E Ştrengărel! ţipă Milică roşu la faţă.
- Ce-ai mă, eşti nervos? zise zâmbitor-superior Ciuraru mare, întorcându-se pe jumătate înspre Milică, cu cotul pe spătarul de lemn al scaunului de oaspeţi.
- Eu nu înţeleg... cum puteţi să staţi aşa şi să nu faceţi nimic toată ziua! respiră cu greu Milică. Lumea se sfârşeşte şi voi jucaţi Monopoly!
- Hey, eu nu joc, ridică Ionuţ mâinile în aer, sugerând că restul sunt fraieri.
- Ba ai jucat, da' ai ieşit repede, ai băgat all in pe Magheru, îl corectă Ciuraru mic.
- Numai din cauza regulilor voastre căcăcioase, mă piş pe ele... şi pe târfomatele de la Basarab.
- Este?! sări şi Mocanu
- Băăă, Ştrengărel! Trebuie să mergem după el! sublinie Milică priorităţile.
- Ştrengăreel... Tre' să mergem dupa eeel... fredonă Geo.
- Mai jucaţi sau ce căcat mai faceţi aici, tună Ciuraru.
- Da, mă, jucăm, răspunseră toţi în cor, ai răbdare...
- Păi pana mea, zice 2 minute, argumentă Ciuraru mare, arătând cutia de Monopoly.
- Exact, hai cu "Frăţia celor 100 de mii de euro", Ştrengărel moare şi noi ne jucăm aici, zise deznădăjduit Milica. Mai lipsea să bem şi să ne facem muci, dezaprobă Milică, mângâind hanoracul; ce moale era blana lui, ce distrus sunt, suspină scurt, continuând cu nişte mormăituri de auto-compătimire.
- Aia-i la mişto, mă... E românesc, sări şi Ionuţ ignorându-l pe Milică, în discuţie.
- Da, nu scrie de târfomate, confirmă Ciuraru mic.
- Băgăm un Heroes scurt după aia? se entuziasmă Ionut.
- Târfomateeee..., târfomateee.../ Vreau si eu la..../ Târfomate...

***

În peştera în care l-a lăsat Ciuraru, Tzutzu a devenit un schelete albit de vreme, cu mâinile strâns lipite de cozonacul de la Mama Angela, din care sunt extrase violent bucăţi de către babuini. O altă bucată de cozonac este aruncată pe jos cu dezinteres de primate, fiind acum uscată, dar încă reţinând din proprietăţile curative indiene. O pală de vânt aduce nişte frunze ruginii de arţar în peşteră, acoperind minidisc-ul made in Japan - un testament al faptului că negrii falşi nu se întorc niciodată din Temniţele Rapului.

***

- Bă, ce e asta, zise Ionuţ, sustrăgând un pachet în formă de pătrăţel de sub un morman prăfuit de manuale şi cursuri de ELTH.
- A, zise Mocanu relaxat, e cadoul pentru ziua lu' Ciuraru, i-am luat un CD. Da' nu i l-am mai dat, zise Mocanu bătându-l pe spate pe Ciuraru: Ha!
- Cu ce e CD-ul? întrebă Milică suspicios.
- Cu Kylie Minogue, zise Ionut tuşind amuzat.
- Să mori tu?! sari Milică ca(!) ars, uitând de situaţie şi smulgându-i CD-ul din mână, făcând praf ambalajul cu funda.
- Bă, cadoul meu, tună Ciuraru la frecvenţe de ~5hz.
- A, zise Milică dezamăgit, e cu Sting, mă...
- Normales, zâmbi El Estudiante
- Băăă, se trezi Ionuţ. Ăsta e din listă!
- Ce listă, mă? zise Milică, vânturând dezamăgit cu CD-ul, cele mai lache albume de la redu... nimic, Ciuraru, nimic, uită ce vroiam să zic. E mişto, râse forţat Milică la întâlnirea cu privirea ucigătoare a lui Ciuraru.
Apoi, se lovi peste frunte cu cealaltă palmă liberă:
- Da! Obiectele consumatorului, exclamă, ţinând comoara cu ambele mâini! Down to 6! Oh yeah! CERBUU este cu noi! Hmm, ce gay e coperta...

Episodul 27 - Scurt

- ÎMI BAG PULA ÎN VOI !!! urlă Mocanu. Ce e asta, aici, frate? Nu aşa se joacă Monopoly. NU AŞA !

Fraţii Ciuraru privesc miraţi în sus, întrerupţi din operaţiunea de numărare a banilor din lumea afacerilor în care se găseau deja de 6 ore. Dl.Geo mormăie nemulţumit de undeva dintr-un colţ, unde dormita sub ficus. Ionuţ doarme neîntors întins pe covor, în timp ce Milică se trezeşte la zgomotul din jur şi se strecoară la calculator. Mocanu continuă cu lamentările:
- Nu, frate, nu merge aşa. Mai întâi Ciuraru Mic refuză să plătească chirie pentru Pantelimon fiindcă 'ăla nu e cartier', apoi Ciuraru Mare nu dă bani pe gări fiindcă el are pionul în formă de maşină şi nu merge cu trenul. Nu poţi să ameninţi casierul cu bătaia dacă nu îţi dă câţi bani vrei din bancă. Şi nu puteţi să vă construiţi 'târfomate' şi 'bordeluri' în parcare sau la Start fiindcă 'sunt la colţ de stradă'.
- Ce te oftici, frate? E doar un joc.

Mocanu pufneşte puternic pe nas şi se îndreaptă spre bucătărie să se calmeze cu un pahar cu apă şi nişte diazepame. Ciuraru şi frac-su profită de momentul de neatenţie să aranjeze bileţelele de la Şansă şi Cufărul Comunităţii. Milică verifică orarul microbuzelor către Tulcea, în paralel cu mici adnotări pe care le face blogului său. Cuprins de activitatea sa bloggeristică, Milică ţăcăne frenetic pe tastatură fără să îl observe pe Ionuţ care îşi făcuse apariţia în spatele lui.
- Ce căcat e aia?
- Ce? tresări Milică.
- Ăla e un blog?
- Mmmmm...da...
- Ha ha ha ! Ce gay ! Un blog.
- Hai, mă, e ok.
- Şi aia ce e...Dumnezeule mare Cristoase. Articol cu Răileanu?


Emil se înroşeşte la faţă, închide repede browser-ul, ia o poză cu (aparent) Kylie Minogue de pe printer şi dispare în baie. Ionuţ deschide history-ul, se întoarce pe pagina de blog a lui Milică - www.povestirideacasa.blogspot.gay.com - şi începe să citească avid, chicotind ocazional.
- Uite, Ciuraru, gătesc peşte. Bwahahahaha.

Ciuraru se ridică şi întreabă printre dinţi:
- Ce, e, mă, aişi?
- Blog-ul lui Milică. Uite, ăsta e Răileanu şi asta e prietenă-sa şi gătesc plachie de peşte şi Milică i-a pus pe blog.
- Ehehehehe...să mori tu. Ce gay. Ciuraru începe să hohotească şi el pe măsură ce citeşte blogăreala.

Mocanu revine din bucătărie şi se aşează înapoi la masa de Monopoly. Îşi dă mâna prin păr şi aruncă zarurile.
- Patru - doi. Un-doi-trei-patru-cinci-şase. Cufărul Comunităţii :D Înaintează patru pătrăţele. Unu-doi-trei-...
- Magheru. Patru bordeluri. Cinş'mii, rânjeşte Ciuraru Mic în timp ce Mocanu îşi smulge nervos părul din cap.

La Poveştiri adevărate: Constantin Răileanu, un pilot de curse împlinit! pe www.acasatv.ro

Well, avem o postare mai putin caracteristica blog-ului, dar none-the-less necesara pentru a intelege viitoare post-uri cu referinte la Constantin. It's also partly because we are proud he's from Tulcea and I'm proud because we were classmates :)

Oh, yeah, and Raluca is hot and looks like Kylie (or used to, anyway).

Props to evil Alin for sharing.