"De asta am visat eu cutremur", îşi spune Mocanu în gând. Apoi, dă la o parte camera pe care o ţinuse în braţe toată noaptea şi se duce la baie pentru a efectua igiena minimă de dimineaţă. În timp ce face asta, rememorează în gând seara de dinainte şi scenele filmate. Mâna dreaptă îl durea de la greutatea camerei, pe care o mânuise timp de câteva ore, la indicaţiile asidue a Domnului Geo. Nu mai ţinea minte când adormise, ultima amintire activă din mintea lui era a 27-a dublă la scena 137 - punctul culminant al acţiunii, când tânărul Năstăsescu este iniţiat în tainele matematicii analitice de către Grigore Coisil şi Spermu Haret. Lui Geo nu îi plăcuse nici cum cade lumina, nici cum actorii aleg să întruchipeze personajele create de el, la un moment dat se suise cu picioarele pe scaun ca să exemplifice cum ar trebui interpretată replica personajului principal la descoperirea teoriei găurii negre prin calcul diferenţial.
Mocanu derulează filmul prin capul său în timp ce se spală pe ochi. Când îşi ridică faţa de sub jetul de apă şi priveşte în oglinda aburită, zăreşte o siluetă feminină în spatele său. Graţioasă, cu forme sfidând perfecţiunea, cu păr lung bogat, prezenţa îl copleşeşte pe Mocanu. Acesta întinde fermecat mâna spre oglindă, neîndrăznind să şteargă aburul, şi îi desenează imaginar conturul. Îi aduce aminte de cineva...fără îndoială...Zâna Cristiana, în decorul luxuriant şi mirific, verde etern, din cantina de la Dumars, din Regie. Au fost clipele cu adevărat fericite ale vieţii lui, pe care aproape le uitase. Lăsate parcă într-un colţ al minţii lui, amintirile îi reveneau. Acum ştia că ceva rău se întâmplase cu Zâna, ceva...inimaginabil...ceva...Imaginea din oglindă îşi pierde conturul, şi se lăţeşte, întunecând toată camera. Mocanu simte o presiune puternică asupra tâmplelor sale, iar când negreala din imagine cuprinde întreg cadrul oglinzii, un ţipăt sfâşietor îi răsună înăuntru. Speriat de moarte, Mocanu se întoarce şi vede în spatele său una din actriţele Domnului Geo, goală, care îl priveşte timidă, îi zâmbeşte şi îl întreabă:
- Te superi dacă folosesc şi eu baia?
- Da, da, îngaimă Mocanu încurcat, adică, NU ! Adică...eu am terminat, ies acum.
Actriţa chicoteşte, iar Mocanu, realizând că tot ceea ce s-a întâmplat mai devreme a fost doar o închipuire, rămâne un moment blocat, studiind fiinţa feminină din faţa lui. Fata zâmbeşte, oarecum încurcată, Mocanu face nişte calcule mentale, după care iese, dă să se întoarcă, iese şi închide uşa, stă 5 secunde pe hol, după care năvăleşte înapoi în baie, bolborosind către actriţa care şedea acum calmă pe veceu.
- Nu ştiu, mă gândeam...dacă ai timp...vrei să...nu ştiu, ieşim undeva, la un film, sau un suc, sau...în weekend...
Fata zâmbeşte din nou, şi dă uşor din cap:
- Da, sigur, în weekend e bine. Mocanu, neaşteptându-se la un răspuns afirmativ, se mai blochează pentru câteva secunde, după care, repezit, adaugă:
- Pot să îţi dau un număr? Să îmi dai un număr ! Adică...să îmi dai numărul tău de telefon...
Fata dă din nou din cap, iar Mocanu, entuziasmat de-a dreptul, scoate telefonul.
- Un mesaj nou, hmmm...
Mocanu accesează mesajul, şi citeşte, căscându-şi ochii: "Trebuie să ne vedem. Trec pe la tine cu Milică şi fraţii Ciuraru în 4 ore. E Capra, e de rău". Mesajul venea de pe numărul lui Ionuţ. Mocanu tresare, îşi verifică ceasul, apoi ora la care a fost dat mesajul, iar ceasul, iar ora la care a fost dat mesajul, şi intră în panică. Fuge din baie, lăsând atât uşa deschisă, cât şi potenţiala sa parteneră de întâlnire cu gura căscată, şi dă năvală în camera-platou, zgâlţâindu-l pe Domnul Geo.
- Bă, trezeşte-te !!! Trezeşte-te. E Capra !!!! Trebuie să ne întâlnim cu Ionuţ...la mine acasă...în 20 de minute o să ajungă !!! Hai, hai !
Domnul Geo sare în picioare mai mult din reflex, fără să proceseze ce face, şi îl urmează pe Mocanu afară din casă. Ajuns în stradă, Mocanu face semne disperate unui taxi 2000, care trage lângă el.
- În Regie !
- Emmmmmm...cam aproape...
- Îţi dau 30 RON !
- Intraţi, băieţi. Ia ziceţi, vă dau un senviş, o berică, o curvă, ceva?
Cei doi urcă în taxi, Mocanu uitându-se disperat şi repetat la ceas, iar Domnul Geo tastând secretos ceva pe telefonul mobil.
***
Sediul ICBC, a doua zi după măcel. Sala de şedinţe. Participanţi - Capra, în capul mesei, Buluc şi Moscu în partea stângă, Muşat şi Coman în partea dreaptă. Buluc are bandajată mâna dreaptă, Muşat se prezintă la fel ca în ziua de înainte, plus un plasture de mărimi considerabile pe nas, iar Coman are piciorul în ghips, întins în faţă, şi stă imobilizat într-un scaun cu rotile. Moscu e total nemulţumit de ceea ce se întâmplă, şi râcâie cu unghia biroul de stejar. Capra mângâie noul aparat Canon EOS-5D primit cadou ca prin minune de la Buluc la prima oră. Toţi au laptopurile în faţă.
- Ok, după cum bine ştiţi, începe Capra, avem situaţia după-cum-urmează. Butoaiele cu elementul "C" au fost transportate în proporţie de 90%. Azi e luni, mâine e marţi, mâine seară transportul trebuie să atingă etapa 100%, ceea ce este echivalent cu toate butoaiele în incintă, după care începem etapa a II-a a planului. În caz că această etapă nu va fi încheiată până mâine seară, orele 18, da, iar etapa a II-a va fi amânată, nişte capete se vor rostogoli, deci toată lumea pe vârfuri. Haha ! Rezultatele, au venit rezultatele de la laborator? Cu efectele...Le avem?
- Da, stimate Capră, răspunde Buluc, strâmbându-se de durere ocazional. Testele au fost efectuate, rezultatele au fost depuse într-un dosar la arhivă temporar, pentru prelucrare, din nefericire, responsabilul de arhivă nu mai găseşte dosarul. V-am trimis un mail acum 2 minute legat de această situaţie.
Capra clicăne butonul de "Send/Receive" al Outlook-ului, fără rezultat.
- Eşti sigur că mi l-ai trimis? Nu am primit nimic. Mi l-ai trimis pe personală?
- Da, da, pe personală. Era cu un document ataşat.
- Mhm...ce subiect avea mailul?
- Errrrrr...numai un pic..."Raport laborator lipsă" se numeşte, l-am trimis la 11:23.
- Pe ce adresă ai trimis?
- alin@capraenterprises.com
- Ia vezi, ai scris bine domeniul?
- C-A-P-R-A-E-N-T-E-R-P-R-I-S-E-S, buchiseşte Buluc.
- "capra" cu literă mare sau mică?
- Literă mică?
- Nu contează, se bagă Coman în discuţie. Dar ar trebui să fie cu literă mare din respect pentru conducătorul nostru suprem. Pentru tine, stăpâne, VIAŢA MEA E ÎN MÂINILE TALE, urlă Coman roşu la faţă, încercând să se ridice de jos, pentru a-şi întări spusele.
- Da, Comane, mulţumesc pentru jurăminte. Acum te rog ia loc şi comportă-te ca şi cum ai fi într-o adunare de oameni, şi nu de animale pe câmp. Nu, Buluc, nimic, nimic. Stai să trimit un mail de test, să văd ce se întâmplă. Muşat, îţi trimit ţie...Aşaaaaaa...musat@capraenterprises.com, cu subiectul "Test". Bun, send. Hmmmmm...Ceva?
Muşat se scuză că nu are clientul de mail deschis, bagă nişte clicuri repede, apoi se scuză că are Inboxul plin şi că mai durează ceva până îi trage toate mailurile. Apoi, dă un alt-tab şi îl mai dă pe Buluc jos de pe messenger o dată , cu programul ăla pe care l-a dibuit pe oDC săptămâna trecută. Apoi, îi dă buzz-uri lui Coman să îi spună ce a făcut. Coman râde pe înfundate, uitându-se la Buluc cum se strâmbă, neînţelegând ce se întâmplă, iar apoi le dă forward la toţi angajaţii la nişte poze făcute pe şustache Caprei, surprins beat după un team building cu o săptămână înainte, vomitând, apoi prăbuşit pe capota unui A6, cu Coman în spate arătându-l cu degetul şi râzând, şi apoi cu Coman şi Muşat susţinându-l din ambele părţi, hohotind, special pentru poză. Imediat după ce dă "Send", Coman realizează că e posibil să fi încurcat listele de mail, şi se panichează. Apasă "Cancel" de mai multe ori, apoi închide clientul de mail, şi scoate cablul din spatele laptop-ului, transpirat.
- E totul în regulă, Comane? întreabă Capra bănuitor.
- Da, da, sigur...cred că m-am virusat şi am scos cablul din placă, să nu virusez reţeaua. Siguranţa înainte de toate, nu-i aşa?
- N-aş zice, remarcă acid Moscu, cu degetul discret întins pe masă înspre piciorul ghipsat a lui Coman.
- Ce? Ce? Cum, ce? Ţi-e cald cu dinţii în gură? Vrei să mă ridic acum la tine?
- Aş vrea s-o văd şi pe asta, Limpy, vine replica lui Moscu.
- Oaaaaaaaaaaaaaaaaaa, oaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, începe să zbiere Coman, zgâlţâind violent de birou, roşu ca o cariocă de culoare roşie, şi cu ochii ieşiţi din orbite. Capra apasă în mod repetat un buton sub birou, şi doi angajaţi în halate albe îi conduc căruţul lui Coman afară, în timp ce un al treilea îl sedează.
- Aşaaaaaaaaaaaam, revenind. Muşat, ce au descoperit soldaţii tăi în ruinele zeppelinului?
- Da, să trăiţi, am descoperit numeroase bucăţi metalice topite de la expunerea la temperatura ridicată cauzată de prezenţa focului, cauzat de impactul aparatului de zbor cu o rachetă sol-aer, lansată cel mai probabil dintr-un dispozitiv de tip agheu, sau bazuca...aşteptăm raportul balistic (Capra se încruntă, Buluc se conectează la loc pe mess, Moscu oftează). De asemenea, la circa 100 de metri de locul impactului, am descoperit un corp uman inert, un aşa-zis cadavru, de provenienţă necunoscută, îmbrăcat, în mod suspect, în uniforma pilotului zeppelinului, numita Carteleanu Ioana, care nu a fost găsită la bordul aparatului, după cum ar fi trebuit. Mai mult, de la locaţia trupului, am constatat prezenţa a patru perechi de urme distincte, care duc către gardul mărginitor al complexului ICBC, şi se pierd în iarba din parcul vecin.
- Au scăpat ! exclamă Capra.
- ...de unde tragem concluzia că numita Ioana Carteleanu este o entitate de origine extraterestră, a cărei formă reală este un octiped slinos, dar cu o remarcabilă inteligenţă, a cărei plan premeditat a fost să îşi însceneze moartea, plantând un cadavru îmbrăcat în hainele sale pământeşti, şi apoi să fugă în lumea largă să îşi pună în aplicare restul planului...rău...pe care nu îl cunoaştem.
- Ok, Muşat, desigur, da, da, logic, nuuuuuuuuuu? răspunde Capra, uitându-se către Moscu şi Buluc şi indicând cu degetul la tâmplă faptul că Muşat e deranjat. Şi cu...cei patru fugari, pe care îi urmăream, şi care din întâmplare posedă patru perechi de picioare?
- Încă investigăm acest aspect, dar nu am găsit nicio urmă cum că ar fi ars de vii în zeppelin, sau că ar fi scăpat. Cel mai probabil sunt prinşi în timp şi spaţiu, undeva într-un plan astral. Am pus pază 24 din 24 lângă locul impactului, şi îi vom captura când vor reveni în planul real.
- Oooooooooooook, Muşat. Capra acţionează din nou butoanele de sub masa de şedinţe, şi băieţii în alb îşi fac intrarea, cu echipamentul necesar. Exact când să îl conducă pe Muşat pe urmele fratelui său, mobilul Caprei sună. Mesaj.
"Ţintele se îndreaptă spre apartamentul din Regie a lui Mocanu, în T minus 15 minute. Solicit intervenţie prin forţă. Geo"
Capra se ridică în copitele inferioare şi urlă:
- Detaşaţi toate trupele de la Maxx spre locuinţa Mocanului, cu ordin să tragă în tot ce mişcă !!!! ACUUUUUUUUUUUUUUUUM.
***
Undeva în parcul Herăstrău, fraţii Ciuraru deîmpreună cu Ionuţ şi Milică dezbat faptele ce numai se derulaseră.
- Zi, bă, ce ţi-a zis Capra? Ce face?
- Nimic, bă, nu mi-a zis nimic, înţelegerea era să îi prind pe ăştia doi şi să îi aduc la Capră să se ocupe de ei.
- Minte, bă, minte, se isterizează Ionuţ, vrea să ne ducă râpii, să încaseze bani pe noi.
- Termină, bă, sare Ciuraru, e cu noi frati-miu acum.
- Da, până la următoarea ofertă avantajoasă din partea oricui. Cât trebuie, cinci mii, nu? răspunde şi Milică.
Ciuraru cel mic mângâie cuţitul cu ochii mici.
- Joacă-te...
- Termină, bă, şi tu...înţelege, Capra trebuie oprit. Ce ştim, ce ştim?
- Nu ştim nimic, se lamentează Ionuţ. Dă, bă, bricheta, să fac foc, că mi-e friiiiiiiig.
Ciuraru scoate din buzunar bricheta cu cap de indian şi i-o aruncă lui Ionuţ. Acesta rupe un pumn de foi din dosarul cu care reuşise să îl întârzie mai devreme pe Ciuraru cel mic, şi căruia nu îi dăduse drumul de atunci, din nişte reflexe psihotice pe care nici el nu le înţelegea foarte bine. Ionuţ scapără bricheta şi aprinde mănunchiul de foi, lăsându-le să ardă, şi îşi întinde mâinile către flacără.
- E naşpa, mă, e naşpa. Dacă nu ştim ce planuri are Capra, suntem ca şi condamnaţi. Noi şi restul lumii...continuă Ionuţ cu lamentările.
Ciuraru cel mic ia o foaie de hârtie arzândă, o ţine în mâna întinsă şi apleacă capul într-o parte, râzând barbar. Ciuraru cel mare râde şi el distrat. Milică şi Ionuţ se uită unul la altul întrebător.
- Căşti Beyerdynamic DT770 80ohmi, buchiseşte Ciuraru cel mic de pe foaie. Hehe, şmecheră piesă. Am avut d-astea, dar le-am dat pe ceasul ăsta de boss, adaugă el, indicând spre încheietura mâinii stângi. Plus diferenţă de bani.
- Ce ai spus? sare Milică de jos, ca ars.
- Ziceam de ceasul ăsta jmecher rău, nu ai văzut tu aşa ceva.
- Căşti, căşti Beyerdynamic...murmură Milică, ridicându-se de jos. Smulge foaia în flăcări din mâinile Ciurarului mic, o calcă de câteva ori cu piciorul întru stingere şi apoi citeşte: "Beyerdynamic DT770, 80 ohmi, căşti profesionale cu fir...Germania...calitate excepţională"...Bă, ce mai zice în dosarul ăla?
Ionuţ ia de jos dosarul din care rupsese combustibil mai devreme, şi citeşte, cu glasul tremurând, dând paginile:
- Mouse Razer Boomslang...laptop Panasonic Toughbook Fully Ruggedized...telefon Nokia 8210...suc Pepsi Blu...abonament Connex Go...şi CD "Craig David ft Sting - Rise and Fall".
- Mişto melodia, remarcă Ciuraru.
- Şapte...şapte obiecte ale consumatorului, şopteşte Milică...asta era. Trebuie să studiem obiectele, trebuie să ajungem la ele cât mai repede posibil.
- Dar ce magazin are toate chestiile astea? Nici la Carrefour nu găseşti toate astea la un loc...meditează Ciuraru cel mic.
- Nu ai nevoie de un magazin efectiv, se ridică Ionuţ cu avânt...e de ajuns un magazin online, şi de cineva foarte alunecos în lumea comerţului virtual.
- MOCANU ! exclamă într-un glas Milică şi Ciuraru.
- Cam cât timp facem până la el? întreabă Ionuţ.
- Dacă evităm zonele aglomerate, cu spioni ai Caprei, 4 ore, estimează Ciuraru.
- Îi trimit un SMS, spuse Ionuţ, deja fugind la 10 metri în faţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu