Povestea lui Ghili, băiatul... - Capitolul VI - Run like a stupid idiot down the hill

Băiatul alerga spre dealuri. Îşi terminase treburile şi in lumina după-amiezii înainta către pustietate. Crivăţul batea parcă din toate parţile dar cu intensitate mică. În linistea din jur, sunetul vântului printre arbuşti era singurul lucru care îl lega de lumea reală. În rest, nimic. Dintr-o dată o silueta regulată aparu în peisajul neregulat.
-Moamta mia, ce fort misto. Imi fac fort acolo, isi spuse Sucă înaintând către baraca de lemn.
Unul dintre pereţii de scândură lipsea fiind împrăştiat pe podea. Zăpada zburătacea pe scândurile vechi şi mâncate de vreme formând o colina care urca către peretele lipsă. Contrastul dintre lemnele înnegrite şi zăpada alba dădea încăperii o lumină ciudată dar foarte puternică. Sucă intainta curajos catre partea neacoperită cu zăpada a încăperii. Escaladă mormanul de zăpada de la intrare si patrunse in “fort”. Pe pereţi erau câteva rafturi goale, pe jos scanduri inegrite, zăpada şi ceva pămant îngheţat. Printre scândurile pereţilor pătrundea lumina reflectată de zăpadă, contribuind la lumina ciudată a locului.
-Aici o sa am turela pentru mitraliera si aici o sa-mi fac cazemata cu super blindaj de vesta antiglont şi super chevlar.Sucă incepu să-şi aranjeze cazemata cu scândurile cazute pe jos şi cu ce mai gasea prin baraca de lemn. Era locul lui, in mijlocul pustietaţii. Nu-l împărtea cu nimeni, era stăpan peste tot.
Soarele deja începea să coboare roşiatic către apus. Fusese o zi senină cu un soare cu dinţi. Trecuseră deja ore întregi de cand băiatul işi aranja căbănuşa fara un perete în ceea ce isi imagina că este un fort indian sau poate un castel medieval… Dintr-o dată isi dă seama că este foarte târziu şi probabil a ratat masa de seara. Încă o noapte de strecurat în bucătărie dupa ce lumea s-a culcat. Dar nu regreta nimic. Fusese o zi minunată iar locul nou descoperit facea toată cearta pe care urma probabil sa o primeasca… Oricum, era timpul să plece spre bunica.
Las totul asa, oricum nu vine nimeni pe aici, gândi in timp ce escalada dalul de zăpadă format la intrarea in încapere.
Dintr-o data piciorul drept îi pătrunde adânc în mormanul de zăpadă, înghiţindu-l ca un monstru din adâncuri, şi rămane blocat. Cuprins de panica, Suca incepe sa se agite puternic zmucindu-se şi încercând să se apuce de scândurile din jur pentru a se trage afară. Alimentată de singuratate şi de şuieratul sinistru al vântului care se intensifica pe masura ce se intuneca, agitaţia devine panică, panica devine disperare şi smuciturile devin din ce in ce mai violente pană când Sucă începe să simta bocancul drept cum incepe să iasă din picior, eliberandu-l din stransoarea sinistră. Încântat de progresul său, continuă să tragă pana când piciorul este eliberat, făra bocanc, din mormanul de zapada şi scânduri, însa smucitura finală îl aruncă pe baiat pe spate inapoi in baraca şi cu capul in una din grinzile de lemn si apoi violent pe podea..