Arsiţă. Vântul de la ruşi refuză să apară când ai nevoie de el. De fapt, vântul lipseşte complet din schemă. Clima aproape mediteraneană din podiş naşte vegetaţie scundă şi aspră. Printre arbuştii de pe coline, un Defender îşi croieşte drum lăsând în urmă praf cam 300 de metri, praf care pare că îngheaţă în aer şi cade greoi spre pământ. Cele 2 figuri din interior se mişcă în tandem cu terenul accidentat. Broboane de transpiraţie pe frunte se nasc şi dispar, fără intervenţia personajelor.
Cei 2 sunt bărbaţi cam la 35-40 de ani, trăsături nordice, linii dure, călite, dar cu un ten bronzat în acţiune. Niciunul dintre ei nu vorbeşte. Sunt concentraţi şi serioşi.
-We’re getting close. The sensors are going fucking nuts.
-I can hear that, Enok... It was about fucking time.
Frână bruscă, motorul este oprit brusc, iar cei 2 coboară în tăcere din maşină, ţinând în mână un aparat asemănător unui jukebox în miniatură.
-Who made the design for this shit? It’s all future-retro and shit. I didn’t know people who made stuff like this have a taste for industrial design….
Magnus se uită spre Enok puţin sarcastic:
-Who the fuck cares. Let’s just get this thing over with.
-Anyway, the place should be that old mill. It’s just like Cain said… Damn it, he’s always fucking right.
-That’s his fucking job… well…that and that other thing…
Cei doi îşi continuă drumul pe jos peste un dâmb acoperit cu plante prăfuite. Ajunşi în faţa construcţiei de lemn, o scrutează cu privirea o secundă şi intră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu