Milică, cuprins de nerd rage, începu să apuce câte un borcan din sacoşa de rafie şi să le arunce prin sala de aşteptare
- NU MAI SUPOOOORT!!! EU ÎL VREAU PE MÂTZĂĂĂĂ!!!
Borcanele încep să zboare prin interior, lovindu-se de cuşca de bilete, umplând sala de cioburi de borcan şi de termopan. Milică smulge ceasul în formă de roată de maşină care nu mai avea baterie de când s-a terminat cea originală:
- DE CÂND VROIAM SĂ FAC ASTA!!! ATÂÂÂÂT!!! SCLAVII DREQ!!! CÂT CREDEŢI CĂ MAI ŢINE!!! ÎNAPOI ÎN IRAN, NENOROCIŢILOR!!!
Milică aruncă ceasul-roată de perete, făcând o gaură ovală.
- MĂ PIŞ PE PREŢURILE VOASTRE DE CĂCAT!!!
Milică ia primul scaun din sala de aşteptare şi îl rupe pe genunchi, muşcând din spătarul de lemn.
Operatorul de bilete/ administratorul de voaiaj priveşte paralizat de frică, retrăgându-se cu spatele în colţul casei de bilete.
Milică se duce direct la o cutie de MDF care servea pe post de seif şi o sparge cu cotul. Din ea încep să curgă multe hârtii, breloace de chei cu tag-uri colorate de plastic cu etichete, 2 bâte de baseball, 4 grenade defensive şi un AK-47 made in Iran care din fericire nu era încărcat. Cu dinţii smulge pinul de la 2 grenade şi le aruncă prin geamul uşii biroului din spate:
- AAAAAHHHHH!!!
Un flash scurt urmat de două explozii luminează biroul. Clădirea Augustina se clatină.
- AU GUST INA GRENADELE MELE???
Faţa transformată a lui Milică, lipsa de somn, dorul de felina sa favorită şi mâncarea precară consumată în ultimele zile l-au adus pe culmile disperării.
Luând cele două bâte de baseball, în mod dual-wield, Milică distruge restul mobilierului şi al obiectelor din interior, se pişă pe sala de aşteptare, pe scaune, pe birouri, pe jos, pe ceas, pe casa de bilete, sparge uşa de la intrare, aruncând cele doua bâte, iese afară, scoate o cutie de chibrituri, aprinde un băţ şi îl aruncă, incendiind firma de transport călători.
Apoi, respirând greu, împinge cele două autocare din parcare, golite deja de călătorii care iniţial s-au holbat ca la urs, apoi văzând că nu e de glumă s-au cam cărat, fără să ia niciun fel de măsură de ajutor sau de sunat la poliţie, dar filmând scena cu telefonul.
La scurt timp, nişte sirene încep să se audă. Erau maşinile roşii.
Pompierii, echipa lui Marinică-Fără-Frică, sub conducerea prefecturii, cu acţionar majoritar Vărgău Holdings, al cărui preşedinte, Dl. Vărgău, este membru al consiliului de administraţie al Caprei, ajung la faţa locului, parcând în formă de L.
Marian V desfăşoară un furtun de incendiu şi îl racordează la hidrant. E îmbrăcat doar cu o salopetă roşie cu galben, peste pielea goală, lăsând să i se vadă toţi muşchii bronzaţi. Telefoanele călătoarelor se mută de la a filma incendiul la a-l filma pe Marinică.
Absolut toată lumea este aproape în stare de şoc, în afară de dl Geo:
- Bă, eu mă duc la târfomate, începând să calculeze în aer: 20 de ore, 5 numere, fără rezervare +10%, reducere card Platinum Blonde -20%, 3+1 gratis, mai am un flyer de primele 3 minute gratuit, 40 euro suck&fuck, bundle prezervative speciale XXXL 20+5 gratis.
Apoi retoric, către el: Vreau şi eu 350 de euro!?
- Bine, mah, si noi ce facem aicea? zice Ionuţ, făcând ochii mari, dând din mâini ca nişte aripi, ca un arbitru.
Ciuraru mic îl culege pe Milică de jos, care leşinase între timp de la efortul depus.
Mocanu stinge flăcările cu mâneca de la haină, flăcări care doar începuseră să îi prindă laptopul.
Dl Geo se îndreaptă către târfomatele de la Basarab, fredonând: Come on baby, light my fire...
Ciuraru, cu fumul de la BCA-ul şi tâmplăria de PVC reflectându-i-se în ochii negri, după câteva momente de linişte, îşi spune sieşi, ca o rezolvare:
- Mereuţă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu