Episodul 11 - For Adun !

Dl.Geo citeşte mesajul de la Capră pe şustache, apoi se întoarce spre Mocanu şi rânjeşte larg, dar inocent. Mocanu compune un "note to self" - "Dl.Geo se comportă mai dubios decât de obicei".

- Alex, spune Dl.Geo, am nevoie de ajutor. Numai ce am primit un mesaj de la cameramanul meu. E bolnav rău, are...dendrită conică şi...nu poate veni. Sunt disperat, dacă nu termin filmul până poimâine seară nu o să pot intra în competiţia pentru regizorul/actorul anului. O să îi frâng inima mamei mele. Halp, halp.

Mocanu se uită strâmb şi întreabă întrebător:
- Ce film, mă? Te-ai apucat de filme?
- Mersi, mersi ! Ştiam că mă pot baza pe tine, ţipă Grad bucuros, îl ia de mână pe Mocanu, care încearcă fără succes să se sustragă din strânsoare, şi îi spune: Hai, că ştiu o scurtătură, luând-o la fugă haotic prin tunel. După două-trei minute de cros subteran, Dl.Geo dispare într-o gaură, iar Mocanu îi aude în clipa următoarea vocea, ca din fântână: "Urmează-mă pe tobogaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaannnnn".

Mocanu, vizibil deranjat de întorsătura pe care o iau lucrurile, se uită grijuliu pe gaură, pipăie cu mâna, dând de o structură metalică, apoi, prevăzător, îşi lasă un picior, apoi celălalt, şi alunecă şi el pe toboganul pe care Dl.Geo deja avea un avans considerabil. După ceva timp, estimat de Mocanu la trei minute de cădere, alunecare, răsucire, înbuclare şi zdruncinare de vertebre, un punct de lumină este zărit, iar pe măsură ce punctul se măreşte, Mocanu realizează că au ieşit undeva prin Cotroceni. Dl.Geo face semn cu mâna şi îl pofteşte pe Mocanu să îl urmeze spre o casă cu etaj aflată la 50 de metri depărtare.

***

Milică şi Ionuţ se joacă StarCraft, la dezvoltare, fără agresiune primele 25 de minute. Amândoi protoss. Populaţie limită 800. Ionuţ întreabă exultând:
- Bă, poţi să îţi pui controalele pe litere?
- Nu, bă, nu poţi, răspunde din scurt Milică, apoi realizând gravitatea situaţiei, începe să transpire. Ştrengărel, care îl asista pe Milică cocoţat în două picioare de pisic*, chibiţează:
- Fă-ţi, mă, arbitri. Un control, şi îi dai teleport la templari în pilonii lui.
- Taci, mă, din gură, îl repede Milică, pompând carriere din cele 84 de Stargate-uri construite. Ionuţ îşi aminteşte brusc ceva, şi apasă frenetic tastele 1,2,3,...,0, şi tasta "i".
- Fă-ţi de ăia, darc arcioni, aude Ionuţ din spate. Îţi faci apgreid maxim de scut pe terestru, doi ţărani ca să faci şase baterii, apgreid de energie pe ei şi dai maind control pe cheriere, să vezi ce îi faci.
- Cioloman, pleacă, că te lovesc.

Alberto zâmbeşte, părând că nu înţelege ce i se zice, apoi, vâzând că sfaturile nu îi sunt apreciate, se duce la staţia lui Crash şi se milogeşte să îi dea şi lui o viaţă la Counter.
- Gata, bă, atacăm? Ne întâlnim în dreapta sus? ridică vocea Milică, sigur pe el.
- La...mine în bază? vine replica lui Ionuţ.
- Cum, bă, la tine în bază?? Ţi-ai făcut bază acolo? De ce ţi-ai făcut bază acolo?
- Păi, unde vroiai, bă, să îmi fac bază? Eu de unde să iau minerale şi gaze? De unde?
- Păi nu ai, bă, cinşpe baze? Nu îţi ajung cinşpe?
- Nu îmi ajung, bă, cinşpe baze. Vroiam şi eu baza aia din mijloc, dar te-ai calicit tu la ea, să îţi faci piloni acolo. Mă piş pe pilonii tăi.
- Păi unde vroiai, bă, să îmi fac piloni? UNDE?? Bă, ce e aia acolo? Bă, ţi-ai făcut fotoane lângă pilonii mei !! Ţi-ai făcut fotoane lângă pilonii mei, se isterizează Milică. Ionuţ chicoteşte de unu' singur, moment în care ecranul se face negru, cu chenar alb, în care scrie cu font mare, alb, clipicios "AŢI TERMINAT TIMPUL. VĂ MULŢUMIM CĂ AŢI APELAT LA SERVICIILE PROXIMEX. DACĂ EŞTI CIOLOMAN, PLEACĂ ÎN GÂTU MĂ-TII ACASĂ".

Ionuţ şi Milică urlă a deznădejde, apoi se uită urâcios unul la altul, şi încep ţigăneala:
- A trebuit tu să ţipi să nu atacăm, să îţi faci populaţia, că te mişti ca un cârnat !!
- Tu ai vrut dezvoltare douăzecişicinci de minute ! Nu douăzecişitrei, nu douăzecişipatru, DOUĂZECIŞICINCI.
- Ermmm...întoarce Tabaneţ capul de la un calculator...de ce nu jucaţi...normal? Cu...atac...oricând?
- What? se aţintesc două perechi de ochi ameninţători asupra lui, la care se adaugă a treia - Ştrengărel, care scoate capul din buzunarul lui Milică şi remarcă pisiceşte:
- Aşa să joci tu, fagotule. Tabaneţ tace, şi se întoarce stânjenit la jocul de Red Alert 2.



Deodată, Ionuţ tresare şi îl bate pe umăr pe Milică:
- Dude, dude, check shit out. Uită-te la mausul lui Raptor.
Milică se uită înspre el şi beleşte ochii. Sub mâna dreaptă transpirată a lui Raptor, care joacă Counter 1v2 cu doi copii de 6, respectiv, 6 ani jumate, pe care îi ownează pe cs_assault (el terorist), tronează un maus negru, şerpiform, pe laterala căruia e inscripţionat cu roşu "Razer Boomslang". Cei doi uită de jocul de StarCraft încheiat prematur şi îşi dau coate, entuziasmaţi de noua descoperire. Se postează în spatele lui Raptor, şi încep procesul de hustling.
- Hei, Raptor, prietene, ce faci?
- Mă cheamă R4p70r, în primul rând, se strâmbă Răzvănel, iar în al doilea rând, nu vorbesc cu persoane care nu sunt în stare să mânuiască un Deagle. Hahahaha (bate palma cu Cioloman şi râd în tandem).
- Errrm...e ok, nu avem nici noi treabă în mod direct cu tine, reia Milică ideea, în schimb dacă ne-ai putea da mouse-ul ăla din mâna ta puţin, să aruncăm o privire...Să ţi-l curăţăm un pic, nu altceva.
Raptor priveşte suspicios:
- Ce, mă? Voi vreţi să atingeţi perfecţiunea? Mausul meu? Frate, mausul ăsta a fost făcut din cenuşa păsării Phoenix, cu sângele creatorului lu' Quake II şi are inserate în el minerale de pe Aiur...mă-nţelegi? Râde spre Cioloman, care începe şi el să hohotească, neînţelegând însă dacă Raptor vorbea serios sau era ironic. Chestie care i se întâmpla în general cu oamenii.
- Dă, mă, mausul, se repede Ionuţ cu mâna către Boomslang-ul de pe masă. Raptor se isterizează şi ţipă subţire, cauzând unul din geamurile Proximex-ului să cadă. Dex, pe tură cu Memo, îşi ridică căştile de pe urechi, şi se răsteşte, cu gura plină de mâncare:
- Lăsaţi scandalul acolo, că vă resetez calculatoarele. Şi cine nu are staţie să părăsească incinta.

Milică şi Ionuţ se retrag la sfat doi paşi mai încolo, şuşotesc între ei, apoi revin lângă Raptor.
- Errrrr...ştii, prietene R4p70r, am auzit o chestie naşpa, şiiiii noi, ca prieteni care ştii că îţi suntem, ne simţim datori să ţi-o spunem. Între patru ochi...şase
- Opt, se aude din buzunarul lui Milică, care cârpeşte pisicul prin textile.
Raptor înţelege şi face un semn politicos către Cioloman şi uşă; acesta se ridică, îi strânge mâna cu amândouă mâinile lui, şi îi aminteşte înainte să plece să îi dea un telefon în legătură cu aplicaţia de admitere în clanul [NX5], pe care o depusese cu 2 luni în urmă. Raptor îl urmăreşte cu privirea pe Cioloman, iar în momentul în care uşa Proximex-ului se închide în urma lui, acesta îşi îndreaptă atenţia către Milică şi Ionuţ.
- Ascult.
- Ştii, începe Milică scărpinându-se în cap...am surprins mai devreme o discuţie între Killer şi Scorpio de la LtK. Îl ştii, nu? Dah, aşa, şi Scorpio îi spunea lui Killer că, na, că eşti naşpa, că ai coşuri şi că i-a dat-o lu' maică-ta pe la spate.
Raptor se uită nedumerit:
- Asta e tot?
Milică ridică din umeri şi confirmă:
- Da, asta...adică...da.
Raptor clipeşte de câteva ori lăsând de înţeles că nu îi spun nimic nou. Exact când Raptor execută o mişcare rotativă cu scaunul, expunându-le partea dorsală celor doi, Milică adaugă:
- Şi a mai spus că te-a făcut cu cuţitul pe Italy. De trei ori. Nu, mă? se întoarce către Ionuţ.
- Da, şopteşte Ionuţ afectat. De trei ori.

Raptor îngheaţă pe scaun şi începe să tremure necontrolat. Cu lacrimi în ochi şi muci în barbă, se ridică şi se îndreaptă automat către Scorpio, care se juca Counter pe alt server, în altă parte a sălii. Cu un ochi la scena horifică pe care o intuieşte, Ionuţ trage mausul afară din unitate şi o ia către ieşire, mascat de Milică. Din direcţia în care plecase Raptor mai devreme se aud ţipete puternice, feminin-isterice, urmate de buşituri şi troznete de X-Box'uri trântite de pământ. Memo înhaţă Pacificatorul şi escaladează tejgheaua, urmat de Dex, care îşi lasă sendvişul la calculator, plecând amândoi să tempereze spiritele în propria manieră. Ionuţ profită de momentul de neatenţie pentru a se pişa în sendvişul lui Dex. Milică face acelaşi lucru, apoi amândoi îl obligă pe Ştrengărel să urineze la rândul lui în sendviş, şi fug afară.
Abia suit pe câine, Ionuţ îşi aminteşte brusc ceva, intră înapoi în sala de jocuri, se furişează la calculatorul delocat a lui Dex, logat în contul de Anarchy Online, şi îi vinde item-urile cu care era echipat. Apoi scuipă în sendviş, pentru siguranţă, şi fuge afară, sărind din fugă pe spatele lui Canis, care dispare cu cei trei în spate printre copaci.



* adică "labe", dar noi nu vorbim urât, să nu cumva să vadă mama sau doamna Lazăr.