Episodul 9 - Chuck Norris să se teamă

În Temniţele Rapului, pe scena paişpe, Emsi Ciocan îşi continuă persistent procesul de perspiraţie datorat lipsei de inspiraţie de a ieşi din parşiva situaţie. Încurajările din public se transformă, îngrijorător pentru Ciocan şi îmbucurător pentru Eti Nigro, în huiduieli.

- "He's choking !" se strigă din sală, iar Tzutzu tresare. E ok, îşi spune el, realizând că remarca nu se referea la el, ci la unul din spectatori, care îşi înghiţise propria mână, aparent din proprie iniţiativa lui Ciuraru. Indianul se declarase deja plictisit, şi hotărâse să curme manifestaţia înainte de vreme. Rumoare în audienţă. Ce se petrece? Undeva în al doilea rând, progresiv mai aproape de scenă, şi cu precădere de locaţia lui Tzutzu, unul din raperi decide să facă pogo, şi se azvârle de unul singur doi metri în aer, prăbuşindu-se peste cei din spatele lui. Aproape concomitent, fanaticii din primul rând sunt împărţiţi de-a stânga şi de-a dreapta, precum şi de-a stângul şi dreptul Ciurarului, care păşeşte impasibil pe scenă, cu ochii aţintiţi asupra lui Tzutzu, care încearcă să se retragă mental to his happy place.

Ciuraru smulge cu o mişcare scurtă microfonul din mâna Ciocanului, loveşte cu degetul în el demonstrativ, şi anunţă:

- Spectacolul din această seară s-a încheiat, vă rugăm să vă îndreptaţi civilizat către ieşire.

Pauză.

- Tzutzu vine cu mine, mai anunţă Ciuraru, indicând către Emsi Ciocan, apoi făcând semnul victoriei către public. All cool, all cool.
- Heeeeeeeeeei, cine a mai auzit negru să îl cheme Tzutzu??? ţipă Constantinescu, aprobat de varii voci din sală. Eu cred că Ciocan este un im-po-stor. Eu cred că Ciocan nu e de fapt raper. De fapt, eu cred că Ciocan nici măcar nu e NEGRU, şuieră Eti Nigro, şi face ochii mari, ameninţător.

Rumoare în public, partea a II-a. Tzutzu visează în continuare la copilărie, negrii din public se apropie din ce în ce mai mult, iar din spatele lui Constantinescu apar badigarzii lui - Jean-Claude Van-Damme si Rambo, cu lanţuri în mâini, gesticulând către Ciurar. Acesta răsuflă nemulţumit şi răsuflă nemulţumit din nou. Van-Damme îi face un semn Ciurarului, cere două scaune din audienţă, şi execută un şpagat perfect, aproape la fel de şmecher ca Mircea Badea.



Ciuraru dă din cap aprobator, cerând în acelaşi timp două scaune şi trei portocale. După câteva minute, materialele îi sunt furnizate. Ciuraru aşează scaunele unul peste altul şi începe să jongleze cu portocalele. Jonglează, jonglează, apoi, la un moment dat, face un back-flip şi aterizează cu un picior întins, proptit de un scaun, şi cu celălalt proptit de aer, neabandonând nicio clipă rutina de jonglat portocale.

Murmur în public. Van-Damme lasă capul ruşinat şi e trimis de Constantinescu undeva în culise să se spăşească, dându-i prilejul lui Rambo să îşi măsoare forţele cu Ciuraru. Rambo se dezbracă de hanorac, scoate cuţitul şi se crestează pe abdomen de câteva ori. Apoi, ia o mână de praf de puşcă, o presară pe răni şi îi dă foc de la brichetă. Praful ia foc, Rambo urlă, iar rănile se cicatrizează instant.

- Uuuuuuuu, aaaaaaaa, se aude admirativ din audienţă.

Ciuraru face un semn care îndeamnă la linişte, ia cuţitul de la Rambo şi îşi face şi el câteva crestături pe burtă şi piept. Apoi, pune praf de puşcă pe rănile proaspăt făcute, scoate bricheta cu indian şi le dă foc. Praful arde timp de vreo 30 de secunde, Ciuraru nu spune nimic, iar când focul se stinge, Ciuraru indică spre rănile sale, care nu s-au cicatrizat. Rambo apleacă capul şi iese din scenă, învins. Sala înlemneşte, dar toată tăcerea e întreruptă de ţipetele isterice ale lui Constantinescu.

- Ciocan e alb, Ciocan e alb !

Cu o mişcare fulgerătoare din buricele degetelor, deprinsă de la Mamangela pe când învăţa să vâneze bizoni cu şireturile de la pantofi şi mâinile goale, Ciuraru azvârle tomahawkul în fruntea lui Constantinescu, marcând prima victimă din lunga dâră de sânge "Sfârşitul lumii se întoarce". În clipa imediat următoare, varii negri din gaşca răposatului, ASE-Drept (rivala găştii ASE-Sinuos), se reped la Ciuraru, pentru a fi doborâţi unul câte unul de pumnii, picioarele şi ocazional pieptul magnific al indianului, care îl azvârle pe un Tzutzu încă înlemnit pe umăr, şi se retrage către ieşire. În tot acest timp, cei rămaşi în public îngână la unison: "Nu te fute, nu te fute, cu Ciuraru/ Nu te fute, nu te fute, cu Ciuraru".

***

Undeva într-o pădure veşnic veritabil verde, Ionuţ se ţine de cap şi se răsteşte la singura ţintă viabilă - pisicul Ştrengărel - în condiţiile în care Milică se prăbuşise cu câteva minute înainte într-o nouă stare meditativ-leşinativă.