Episodul 16 - Guitar Hero

- The stupid ones, they opened the box... zise Ciuraru muşcând din măr şi ridicând privirea la Cioloman&Raptor, care alergau ţipând înspre plasa ridicată în aer, care se bălăngănea în sus şi în jos. Cu piciorul lui Ionuţ în gură, contorsionat şi înghesuit în plasă, Milică strecoară pisicul printr-un ochi al plasei ucigaşe:

- Fugi, Ştrengărel, fuuugi!

Sugându-şi burta albă, Ştrengărel sare afară din plasă, căzând în picioare.

Din două mişcări agile, cel mai mic membru al familiei Ciuraru sare pe o cracă, taie cu cuţitul de vânătoare scos din tocul de la intersecţia bocancilor cu pantalonii de armată, dintr-o mişcare, frânghia care ţinea plasa, aruncându-i cu o mână pe cei doi pe spatele lui mare, făcându-se nevăzut printre copaci, lăsându-i pe Raptor&Cioloman cu gura căscată, neavând timp nici să spună "headshot".

După câteva minute, Ciuraru face focul şi întinde tabăra. Cei doi prizonieri adorm înghesuiţi unul în altul, în plasa legată, cu power-tape argintiu la gură, de la o ureche la alta.

Indianul sună la Capră:

- E gata... I-am prins. Mă duc la Moscu. O să deschidem un portal la tine in birou.

- Foarte bine, excelent, se auzi din capătul celălalt al firului GSM/WCDMA o voce încântată.

Surprins că are acoperire Vodafone chiar şi în Utopia, Ciuraru închide şi bagă telefonul în buzunar, nu înainte de a încerca de câteva ori să-l blocheze, deblocându-l şi blocându-l successiv: LSK+*, LSK+*, LSK+*.

***

În căsuţa din copac din mijlocul pădurii de plante uriaşe, într-o ciupercă mare şi albă, în podul casei, se putea citi cu font gen Metallica:

MOSCU'S CUSTOMS GRIFFS

Afacerea de tunat chitări o începuse la scurt timp dupa ce Capra l-a scos în şomaj tehnic, dupa moartea presupusă/înscenată din Regie, lăsându-i pe majoritatea să creadă ori că a murit, ori că a ieşit la pensie ori ceva între cele două (niciuna dintre variante nefiind departe de adevăr).

Cătos finisează chitara la care lucra în acea săptămână, o mică Ibanez. În difuzoarele magazinului se auzea Prince, la volum încet. Cătos cântă liniştit pe ritm:
- Purple rain, purple raaaiiin....

- Now, for the final tuning, s-o acordăm puţin mai sus, the italian way, zise Cătos, începând să strângă din cheiţă. Coarda se întinde şi începe să se tensioneze, într-un mod extrem.

- Oare întind coarda? se intrebă Cătos. Naah, there's no such thing, eu nu întind coarda niciodată. Ce se poate intâmpla? Trezindu-l din gândurile sale, coarda cea mai subţire face "ping!", plesnindu-l peste degete:

- Iiiiauuuu!

Cu degetul mic de la mâna dreaptă în gură, cu o faţă puţin strâmbată, Moscu deschide primul sertar cu mana stângă.

Cautând în sertarul principal, "cu de toate", printre şmirgheluri fine, sticluţe mici de baiţuri, diferite lacuri, Cătos caută ultima coardă subţire disponibilă:

- Mi, mi, mi, mi,... Trebuie să-mi iau noi seturi, am cam rămas fără... Mi, mi, mi, mi... Hmm, nu e aici, cred ca e în sertarul de jos.

Rămânând pe micul taburete rotund, Cătos se apleacă la ultimul sertar:

- Purple rain, purple rain...

Acoperit de melodia din magazin, de humm-ul lui Catos şi de zornăitul din sertar în căutarea unei corzi adecvate, un necunoscut păşeşte în magazin, dispărând printre rândurile de chitări, amplificatoare, distors-uri si vinyl-uri de colecţie, unele de vânzare, altele nu.

- Purple rain... What the...? zise Cătos

În magazin se auzi distinct un sunet tare de chitară electrică, acoperind oarecum brutal muzica în surdină.

- Stairway to Heaven??? zise Cătos consternat, dupa vreo 4 note.

Lasand Ibanez-ul pe masa de lucru a.k.a. tejghea, Cătos se repezeşte către sursa sunetului, dând de un moş cu plete care testa un double-six custom made pentru un client dificil.

- Tataie, zise Cătos, arătând spre semnul de lângă amplificatorul pe lămpi Marshall.
"Tataia" ridică privirea către Cătos, care se albise instant la faţă, îngheţându-i sângele. Picături de transpiraţie începură să i se scurgă de pe frunte pe faţă, mâna îi rămase încleştată, arătând acum undeva lângă ieşirea din magazin şi nu la semnul de interzis.

- Jimmy Page, zise bătrânul.

- Dddda, ştiu... încercă Cătos să vorbească.
- I love this song, brings back memories, zise Jimmy, încălzindu-se într-un solo divin, continuând să se joace cu instrumentul.

În acel moment, lovindu-se la bărbie de podeaua magazinului de mirare, Cătos este luat pe sus de fra'su lui Ciuraru:

- Bă, avem treaba, lasă-l pe ăsta să se joace, că nu strică nimic, mormăi fra'su.

Cătos se zbate în zadar în mâna indianului, încercând să îl atingă:

- Mr. Page, Mr. Page!!!!!, fiind târât în continuare de guler.

Ciuraru îl aruncă pe Cătos langa tejghea, punându-se în calea lui:

- Portal, acum, Capra...

***

Milică şi Ionuţ se treziră suspendaţi de tavanul fals al biroului Executive de 350mp si 5m înălţime al Caprei, legaţi de mâini deasupra capului, bălăngănindu-se alternativ uşor unul înspre celălalt şi invers. Motivul pentru care s-au trezit era zgomotul deranjant de drujbă în functiune.

O drujbă galbenă... În mâinile Caprei... În funcţiune... Apropiindu-se de ei...

Milică începu să tremure şi dinţii începură să îi clănţăne de frică. Ionuţ transpiră, încercând fără succes să scape din strânsoarea sforii.

- HAHA, fraierilor!!! TIME TO DIE!!! ţipă ameninţător Capra înspre cei doi.

Ionuţ se gândi instant că Scarface nu era chiar asa un film amuzant acum. Milică se gândi că Gears of War 2 sau meseria de tăietor de lemne sunt naşpa rău, apoi înghiţi în sec.

Capra se apropia ameninţător din ce în ce mai mult, zgomotul drujbei ajungea la paroxism. Acum nu mai avea decat vreo 30cm de faţa lui Milică, care încerca să şi-o ferească de metalul rotitor. Brusc, se lumină la faţă cu un zâmbet, privind spre geam:

- NINGE!!!

Buluc alergă instant şi frenetic spre fereastră, dând la o parte draperiile, entuziasmat. Capra îşi intoarse capul spre aceeaşi direcţie, cu nedumerire şi speranţă.

Profitând de neatenţia lor, Milică pune un picior pe pieptul Caprei, sprijinindu-se bine, cu celălalt picior lovind cu putere înapoi drujba din mâinile Răului, care zbură în sus, urmând o traiectorie elicoidală total dezordonată, tăind în acest drum sfoara lui Ionuţ, care cade pe spate pe imensa masa de şedinţă din mahon. Revenindu-şi mai repede decât Capra, care n-a înţeles nimic, acolo, pe jos, între scaune, profitând de situaţie, cu mâinile încă legate, culege drujba galbenă de pe jos, care începuse să facă o gramadă serioasă de rumeguş de lux, îndreptand-o spre bad guys:

- Vruuum, vrum, VRUUUM!!!

Apoi, revenindu-şi, pune un picior pe primul scaun de piele şi sare înspre Milică, care închide ochii, tăindu-i sfoara ce-l ţinea suspendat. Încercand sa arunce drujba de pe balconul imens de CEO al Caprei, Ionuţ o trânteşte de geamul de plexiglas care o aruncă elastic înapoi înspre Buluc, care ţipă şi se fereşte, ţopăind, la marele fix. Drujba continuă să funcţioneze, rotindu-se în jurul axei proprii, tăind mari felii din mocheta corporate a biroului.

Milică ieşi cu umărul printr-un perete fals de polistiren al biroului, fiind îndeaproape urmat de Ionuţ.