Grijuliu, Capra îşi dă jos Canon-ul de la gât şi se apucă să meşterească, când agaţă poze cu statui şi diferite peisaje la uscat, când mai scoate câte o rolă de film şi priveşte cadrele la becul roşu, cu ochii întredeschişi. După 10 minute, îi sună telefonul - "Şi ţi-am promiiiiiiiiiiis, c-o să te iau cu mine, dac-ar fi să pleeeeeeec", Capra, ofticat că i-a fost întrerupt momentul de relaxare, răspunde nervos:
- Alo, da, Muşat, ce e?...Bani?...Spitalizare...hmmmm...câini...şi Coman şi-a rupt picioarele...da, înţeleg. Aminteşte-mi, te rog, cum era planul ăla super-şmecher al vostru pe care mi l-ai expus săptămâna trecută? Poftim? Ce plan, mă întrebi? Exact, în pula mea !!! Eu nu te plătesc pe tine sau pe castorul ălălalt să veniţi cu planuri. Nu, voi sunteţi huidume, gorile, animale, reprezentaţi capacitatea mea de a cauza durere, forţă brută, physical damage, spune-i cum vrei. Dacă pe voi vă muşcă câinii, vă rupeţi picioarele şi mâinile, sau vă frângeţi gâturile în mod repetat, nu îmi mai sunteţi de folos. Muşat, ţii minte când ţi-ai înfipt ţeava aia în picior, când ai căzut din copac? Ce căutai tu în copac?... Te fereai de urs...da, da, desigur. Îţi aminteşti cât ai stat atunci în spital şi câţi bani mi-ai mâncat? Patru luni ! Ştii cât înseamnă patru luni în evil years? Zero-virgulă-perioadă-treitreitreitrei. Ok, o să îl trimit pe Buluc cu banii, să acopere costurile de spitalizare, dar data viitoare când vă decideţi să vă...aruncaţi în fântâni, sau ceva de genul, aminteşte-ţi de discuţia pe care am purtat-o. Ce? Asigurare pe viaţă? Să îi spui lu' mă-ta să îţi facă de aia, nu mie...
Capra aruncă telefonul într-un colţ, nemulţumit, şi se întreabă cu voce tare:
- Unde am pus foaia aia de concedieri?
***
Pe una din coastele Negoiului, la capăt de linie, Ciuraru se dă jos din teleferic, cu un Tzutzu leşinat pe umăr. Ciuraru face câteva coturi pe cărări doar de el ştiute, până ajunge la gura peşterii în care trăieşte ca pustnic de 5 ani, îl azvârle pe Tzutzu jos şi începe să îl împungă cu vârful bocancului în piept, de câte ori e nevoie până când acesta se trezeşte. Tzutzu se uită în jur, realizează că nu mai e în Temniţele Rapului, se ridică de jos, se scutură şi îl întreabă pe indian:
- Ok, what now?
Ciuraru se întoarce cu spatele, şi, privind undeva către linia orizontului, începe să povestească:
- Cu 6 ani în urmă, un Rău de sorginte antică s-a ridicat din întuneric şi a încercat să cucerească Regia şi să îşi însuşească un artefact puternic...incredibil de puternic. Falusul lui Ciprian. O alianţă temerară s-a format atunci, alianţă care a reuşit să îl împiedice pe Agentul Răului, Capra, salvând lumea de la dezastru.
- Dezastrul fiind...să...îi fure...bărbăţia...cum ar veni...lui Ciprian? întreabă Tzutzu cu o urmă puternică de îndoială în glas.
- Întocmai, confirmă Ciuraru...întocmai. 6 ani au trecut de atunci, iar ciclul se reia. Capra s-a ridicat din nou, de data asta cu puterea corporaţiilor în spate, cu aliaţi noi, şi încearcă să stăpânească lumea din nou. Trebuie oprit...cu orice preţ, strânge Ciuraru din pumni.
Tzutzu trece peste momentele de şoc şi amuzament, şi caută partea aventuroasă şi distractivă a lucrurilor, ca orice negru ieşit din Temniţă.
- OK, să salvăm lumea ! Ce tre' să facem?
- Eu o să mă duc să îi găsesc pe Milică şi Ionuţ în Utopia. Tu o să stai aici şi o să îmi păzeşti peştera de babuini.
Tzutzu face ochii mari, iar Ciuraru continuă:
- Au obiceiul prost să atace aşezările umane şi să fure mâncare şi haine. De obicei se sperie de foc şi chestii de astea, dacă rămâi fără chibrituri, angajează-te în luptă corp la corp cu ei, majoritatea nu sunt în stare să facă altceva decât să zgârie şi să muşte. Ah, da, şi să arunce cu pietre, sunt destul de buni la aruncat cu pietre. Vezi cucuiul ăsta aici? întreabă Ciuraru, indicând cu degetul către capul său şi apăsându-şi scalpul demonstrativ. Au, au, doare. Ok? Bun, hai că eu am tăiat-o.
Tzutzu îşi curbează concomitent buzele superioară, şi inferioară, respectiv, creând un "O" pe locul cavităţii sale bucale. Ciuraru începe să gonească în jos pe povârniş, strigându-i lui Tzutzu din alergare:
- Dacă te atingi de cozonac, îţi sparg nasul !!
***
În apartamentul lui de lux din Unirii, Buluc citeşte presa. Pretext să aibă un tab deschis ca să poată face switchul repede de la paginile de pr0n pe care le frecventează, în caz de vizită inopinantă de sor-sa. Reflex din copilărie, căci acum avea uşă de fier forjat, cu patru încuietori şi cu cifru. Puţin tensionat, Buluc negociază cu tentaţia şi mişcă mausul pe desktop, mângâind iconiţa de Wizardry 8 pe care se pregăteşte să o clicuiască. Exact când arătătorul i se încordează la 3 milimetri de butonul mouse stânga, îi sună telefonul. Capra.
- Alo !
- Buluc, mâine dimineaţă la şase să fii la Spitalul Universitar, la Urgenţă (unde altundeva), să plăteşti costurile de spitalizare pentru Coman, precum şi tratamentul anti-rabic lui Muşat. Nu aveai planuri, nu? Superb, superb. Şi aştept şi studiul efectelor crizei economice asupra indicelui de satisfacţie ai angajaţilor companiei, de care ţi-am zis lunea trecută.
- Nu mi-aţi spus de niciun studiu lunea trecută.
- Ţi-am spus acum. Hai, chop chop, mâine e o zi grea.
Capra închide telefonul, iar la celălalt capăt, Buluc lasă privirea în jos, dezamăgit. Deşi nu mai era o surpriză pentru el să fie pus pe drumuri de Capră la tot felul de ore dubioase, nu era totuşi mulţumit sau împăcat cu gândul că trebuie să facă personal tot felul de comisioane. Doar era ditamai CFO-ul. Pffffft...Poate că ar fi o idee bună să trimită pe altcineva în locul lui, un subaltern, pe care să îl deranjeze la 11 noaptea şi să îi pună în vedere că mâine la şase ar trebui să fie pe drumuri de mult. Şi să aibă şi el aceeaşi satisfacţie pe care o are Capra când îi dă toate aceste sarcini nepotrivite pentru un om de competenţa şi statutul lui. Dar, totuşi, poate nu ar trebui să îl judece atât de greu pe Capră. A crescut într-un mediu dificil, are anumite standarde de Stăpân al Întunericului pe care trebuie să le respecte, nu îi e uşor nici lui. Şi poate că el are încredere în CFO-ul său, şi apreciază munca pe care acesta o depune, şi are încredere doar în el să ducă sarcinile la bun sfârşit. Mulţumit de teoria pe care căpşorul lui o elaborase, Buluc îşi aminteşte de ce contează cu adevărat în viaţă - Wizardry, şi se pregăteşte de intrarea în joc. Tentativa îi este întreruptă din nou de ţârâitul telefonului. Soră-sa.
- Alo, Corina, ce faci?
- Nicio Corina, mă, nicio Corina. Ai citit, mă, ziarele?
- Păi, da, mă uitam acum, răspunde Bulucul zăpăcit, încercând să nimerească tab-ul cu presa printre atâtea pagini porno.
- Ai văzut, mă, ce au scris de mine? Că am o relaţie cu Stelu, mă ! STELU ! Stelu Popescu, săracul ăla, care nu are bani decât de un Bentley şi un Porsche, dar nu poate, mă, să-şi ia Lamborghini, că-l ţine buzunarul ! Nenorociţii ăia de la CanCan ! Mâine îi dau în judecată. Fii atent, te duci, iei avocatul, şi mergi la Palatul Justiţiei, să depui plângerea direct. M-auzi?
- Am treabă multă, nu putem să o lăsăm pe luni, Corina?
- Ce să faci, mă? Mă ! Vrei să o sun pe mama, să îi spun? Să îi spun pe cine a hrănit şi a crescut ea, ca un pe un şarpe?
- Nu, nu, Corina, ok, mâine e bine. Mâine facem, facem.
- Ai dracu' să fie ei, că cică m-au văzut în Bamboo marţi cu el. Păi, ce eu mă duc marţi în Bamboo, când vin toţi sărmanii? Auzi !
- Da, Corina, mâine mă duc. Altceva?
- O să îi fac să regrete că i-a adus târâtura de mă-sa pe lumea asta, scrâşneşte vocea din capătul celălalt al firului, după care sor-sa lui Buluc întrerupe legătura.
Buluc îşi vede ziua de vineri prăbuşindu-se în grămezi de praf, facturi de spitalizare şi ordine de judecată. E ok, o să îşi ia concediu şi o să plece acasă, la Tulcea, maică-sa o să îi dea de mâncare, chiar dacă mai ţipă din când în când la el şi îl loveşte, el o să stea toată ziua în cameră şi o să se joace campaniile din Heroes 1, sau Supaplex, încercând să îşi bată recordul stabilit în clasa a IV-a. Mai mult, acum are un total de patru ore la dispoziţie să se joace Wizardry 8, se descurcă el cu juma' de oră de somn, ca în facultate, ce mama mă-sii. Zâmbind, Buluc întinde mâna spre maus, dar telefonul sună iarăşi.
- ALO ! glăsuieşte Buluc, încercând să îşi ascundă iritarea.
- Care e diferenţa dintre un bumerang şi un Buluc?
- ???
- Bumerangul se întoarce fără şaorma când îl arunci pe geam. AHAHAHAHAHAHAHA !!!!!
- MOCAAANUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU !!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu