Episodul 7 - Let's play balls

Coman face un pas în faţă, scoate o minge de baschet dezumflată din buzunar şi bâjbâie vreo cinci minute după supapă. Muşat, nerăbdător, îi trage mingea din mâini, dornic să îi arate lui Coman cum se face. Coman se uită bănuitor cum Muşat îşi trage pantalonii jos, şi începe să îşi frece mingea de zona intimă, rotind-o în diferite direcţii. După câteva clipe, Muşat ridică un deget, şi îl pune pe bucata mingii din dreptul falusului. Apoi, cu degetul lipit pe minge, i-o întinde înapoi lui Coman, indicând perfect locul valvei.

- Simţul găurii, fraiere, declară Muşat şi se începe să se încheie la pantaloni.

Coman ridică din umeri, cuprinde valva cu buzele şi începe să sufle cu putere. După alte cinci minute, e deja roşu la faţă, iar venele umflate pe frunte şi gât prevestesc voios un atac cerebral. Totuşi, acesta reuşeşte să ducă la capăt ce îşi propusese, şi, şuierând a uşurare, îşi recapătă încet încet culoarea, şi declamă, trântind mingea de podea:
- Buiacaşa ! asumându-şi b-boy stance-ul, împreună cu Muşat.



Mocanu se uită la minge, se uită la cei doi, apoi la Domnu' Geo, care insista să stea înfăşurat în hârtia igienică, şi aruncă pastila:
- Începeţi voi.

Coman rânjeşte, ia mingea de jos, şi indică din cap către inelul de fier bătut într-unul din pereţi, la doi metri jumate distanţă de sol. Apoi, cu o îndemânare diavolească, începe să bată mingea de ciment, să şi-o dea printre picioare, pe după cap şi umeri, făcându-l pe Domnu' Geo să îşi muşte buzele că s-a lăsat pe mâna lui Mocanu, total impasibil la giumbuşlucurile lui Coman.
- Paaaaaaaaaaaaaaaac, strigă Coman, face o fentă din corp şi se repede pe lângă Mocanu către panoul improvizat. La cinci metri de panou, ia mingea în amândouă mâinile, face doi paşi, bătaie, şi sare cu piruetă către inel. Zborul îi este curmat crunt de peretele pe care se afla inelul, de care Coman se izbeşte din plin, după care, în procesul de reacţiune al peretelui, cade la pământ, rupându-şi piciorul drept.

- AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAH, urlă Coman cu lacrimi de durere în ochi. AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA !!!!!11oneone Muşat intuieşte pericolul şi încearcă să se strecoare cât mai repede afară din peisaj, dar este rapid interceptat de o haită de câini comunitari, apăruţi ca prin minune în locaţia subterană. Muşat este mursecat din toate părţile de câinii furioşi, care după câteva minute, timp în care Mocanu îl eliberează de Domnu' Geo din închisoarea lui de hârtie igienică, se satură şi dispar la fel de neaşteptat precum apăruseră. Muşat, gemând, reuşeşte să se târască undeva înspre tunelul spre suprafaţă, dispare în întuneric, pentru ca după câteva secunde să se mai audă din direcţia sa o bubuitură, urmată de un icnet scurt, şi linişte.

- Mă speriasem pentru câteva secunde, răsuflă Domnu' Geo uşurat.
- Ai să îmi dai patrujdemii din anul 1, datorie pe suc.
- Îh, strâmbă Domnu' Geo din nas. De când te-ai transformat în Ciuraru?
- Poate ai fi preferat să te las să putrezeşti cu ăştia doi aici, ce spui? Anywayz, ce vroiau de la tine?
- Nu ştiu, nu ştiu, se repezi cu răspunsul Domnu' Geo, hai să plecăm de aici, şi plecă dând din fund spre tunel.

Situaţia nu îi convenea de minune lui Mocanu, dar acesta îl urmă pe Domnu' Geo pe tunel, conştient că nu era indicat să rămână acolo prea mult timp, cu atâţia cerşetori bogaţi şi beţi în apropiere.
În timp ce înaintau pe tunel, nu putură să nu observe şifonierul prăbuşit în poziţie orizontală, sub care se ghicea silueta chircită a lui Muşat. Din când în când, şifonierul se ridica, împins de dedesubt, se menţinea la 3 centimetri de pământ pentru câteva momente, după care cădea la loc peste nefericitul care se chinuia să iasă de sub el.