Inăuntrul PROXIMEX-ului, DEx şi Memo se uită la Emperor's New Groove, în timp ce restul clienţilor stau liniştiţi, fiecare cu Xbox-ul sau PS3-ul lui, schimbând rare replici între ei, de genul:
KZ2=l33t>GoW2, ba nu, GoW2=l33t>>>>KZ2, OMFGRROD! şi alte fanboy-isme clişeu într-o atmosferă clasică post-încăierare post-ameninţări sef-de-sală PROXIMEX.
Scuturându-se de praf, Raptorică se întoarce la staţia lui, se asează şi observă că ceva nu e în regulă... Cei doi ciutani conduceau cu 25-24, recuperând grav, înghiontindu-se şi râzând ca nişte copii (logic): Pac! Pac! Pac!
Alberto se ruga langă ei, încercând sa-i agaseze, cu un ochi la supreveghetorul de sală DEx, care-i facea semn sa fie cuminte sau il dă afară:
- Hai, mă, da şi mie o viaţă, că joci cu nick-ul meu, uite, scrie acolo, Hollow-Man.
Ciutanul de 6 ani ţipă extaziat:
- A, tu eşti Cioloman?
Cei doi incep sa râda de el. Alberto e nervos:
- Hai, mă, nu mai fiţi copii...
E întrerupt brutal de strigatul lui Raptorică:
- Noooooooooooooooo!!!!111oneone
Ciolo se gândi în sinea lui:
- E grav, cred că iar l-a facut Milică pe de_dust cu Scout-ul. A, stai, că nu e aici... Ce altceva o fi, se gândi Alberto, înfricoşat să se întoarcă cu privirea spre staţia lui Răzvănelos.
La staţia respectivă, Raptoreanu începe să dea cu tastatura în monitor, ulterior vârând-o direct în ecranul spart, luând de spatar scaunul, cu intenţia de a-l trânti peste noul ansamblu monitor-tastatură. Nu apucă să-şi execute mişcarea, că simţi cum i se fac picoarele moi şi o caldură placută îi invăluie capul, la fel cum un val negru i se aşternu peste ochi.
În spatele lui, Memo, cu Pacificatorul în mână, îi spune lui CioloMan:
- Hai, ca m-am săturat de voi pe ziua de azi, scoate-l afară. Şi ciutanii de la staţia 6, ai terminat!
Cioloman este cuprins de panică, în faţa evenimentelor, neştiind ce e mai rău: Raptor leşinat, că au terminat ciutanii şi nu mai are şanse la nicio viaţă (pe langă faptul general că nu avea viaţă) sau că trebuie să părăseasca locul unde existenţa lui avea un sens, sub ameninţarea lui Memo şi a bâtei. Bulversat, încearcă să-l târască pe Raptorică pe pardoseala de marmură, fără succes. Observând ciutanii, care cuminţi se îndreptau către ieşire îi ameninţă:
- Ba, ia luaţi-l pe ăsta de jos şi căraţi-l?
Ascultători, întorcându-se la personalitatea de copii, nu cea de forţe anti-tero, cei doi ciutani cu dublă personalitate, îl apucă de cate un picior, târându-l pe jos. Cioloman observă cum corpul lui Raptorică se târşîe pe lângă el, cu mâinile alunecând pe marmură, trecând în poziţia de om târşâit pe jos, deasupra capului, care stătea într-o parte, cu limba scoasă şi ochii daţi peste cap. Îi urmări apoi până la ieşire, prilej cu care Răzvănel se umplu de urme de muşchi fosforescent roşu pe spate.
- Noi am plecat, că noi trebuie să ajungem acasă, să ne facem temele la gradiniţă. Mie mi-a rămas un pacheţel, vrei?
- Cu ce e?
- Cu măr şi biscuite.- Nu, copii, mulţumesc pentru ajutor, să creşteţi mari!
- Saru' mana!!!
Rămas cu Raptorică pe jos, Cioloman se gândi că poate îmbina utilul cu plăcutul şi îl poate aduce pe Răzvanel la realitate, făcându-i respiraţie gură-la-gură. Luând aer în piept, Ciolo se aplecă deasupra lui Raptorescu, care deschise ochii brusc, ridicându-se cu un cap în gura lu' Cioloman, care înghiţi tot aerul inhalat mai devreme şi începuse să sughite. Raptor:
- Frate, am visat că era o fată mică cu ochi mari, îmbrăcată în alb cu o baghetă, care zicea ceva de nişte obiecte ale consumatorului.
Cioloman era obişnuit să nu înteleagă nimic:
- Da??? Supertare!
Raptor se dezmetici repede:
- Bă, ăştia mi-au luat mouse-ul!!! Eu cu ce mai pwnez? Fucking n00bs... Trebuie să-i gasim, cât mai e mouse-ul in garanţie. Hei, ce e asta, Alberto?
- E o dâră de bale, zise Cioloman, uitându-se la Raptor şi realizând că are dreptate şi are un grip asupra realităţii.
- Da, observă Raptor, uite, urmele de pe muşchi se termină aici, unde sunt urmele astea mari de labă de câine (???). Detectivul Raptor îngenuche să analizeze urmele. Cioloman vru şi el să-l "analizeze" pe Raptor, dar se gândi că îl văd toţi, aşa că se stapani.
- Aha, adidaşi Rocawear, ăştia-s ei! Hai, Alberto, să urmărim dâra de bale de câine uriaş (wtf???).
Alergând pe câinele masiv, Ionuţ şi Emil dau de o lumină din ce în ce mai puternică, până când sunt nevoiţi să se oprească, din cauza densitaţii de lucşi/cm pătrat. Se aude o voce cu tonalitate joasă, foarte placută şi cu efect surround:
- CERBUU!!!
- Cine e acolo? întreabă Ionuţ, tinându-se cu mâna la ochi.
- CERBUU!!!
- Ah, am înţeles... De la tine vine lumina asta?
- CERBUU!!!
- Poţi să o opreşti, că nu vedem nimica?
- CERBUU!!!
Lumina se opri, şi cei 2+2 rămân în lumina naturală:
- Frate, nu văd nimic, e întuneric, ia uite, se vede luna, zise Milică, arătând spre soare.
- Ah, da, dar arată altfel, se văd erupţii, se mişcă ceva, şi parcă e puţin altă culoare. Hmm, în rest nu văd nimic, zise Ionuţ, obişnuit cu lumina puternică de adineori. Nici aşa nu e bine...
Strengărel iese din buzunar, şi, nefiind expus la lumina puternică, vede "vocea":
- Intră inapoi, că e noapte şi ştii că n-ai voie afară, spuse Milică protector, băgând pisicul înapoi uşor, cu o mână.- Dar... spuse Strengărel, neapucând sa termine fraza.
Yes, CERBUU is Yoda!
RăspundețiȘtergere